anna - 2008-03-24

universul acesta cu ingeri e parca decupat dintr-o realitate paralela, scuza-ma Bianca dar parca ingerilor tai le lipseste forta de a reda o realitate reala, daca in loc de ingeri ai fi zis ... nu stiu demoni, sau diavoli, parca impactul ar fi fost mai puternic... zic si eu „în jur ca un zid de aripi se ridică un fel de umbre...” senzatia de „umbra” data de un zid de aripi ingeresti, imi pare putin neverosimila, exceptata fiind de cazul in care te referi de fapt la ingerii aceia alungati din cer care sunt de fapt dracii nostri cei de toate zilele:) in rest o poezie cu impact pe o stare de ludic, ce re-creaza o lume proprie

vladimir - 2008-03-24

Inceputul il vad asa... "el ţine de mână îngeri dimineaţa vorbeşte cu ei" Partea aceasta este bine conturata... "ai mei sunt tăcuţi orbi eu îi conduc printre oameni de fapt nu mi-au spus niciodată nici un cuvânt dar asta e bine aşa ştiu că nu au căzut de-au ajuns lângă mine că nu-i doar o-ntâmplare îngerii mei tac tac şi eu" Restul textului este prea aglutinat... poate o rearanjare a versurilor ar fi o solutie. E cumva... ca si cum te-ai dezobisnuit sa scrii poezie :) Oricum remarc curajul autoarei de a trata un asa subiect.

Sapphire - 2008-03-24

Anna, trecând despre faptul că demonii sunt, nu-i aşa, îngeri căzuţi, sinceră să fiu, am dubii cu privire la ceea ce poate însemna, în concepţia ta, desigur, "realitate reală". Cred că ai trecut uşor pe lângă poezia mea, poate a fost de vină şi amalgamul din prima parte, remarcat şi de către Vladimir, nu ştiu. Umbrele nu erau de la aripi, am reformulat... deşi mie îmi place să induc cititorul în eroare. Ce mă bucură din cale-afară însă este că ai simţit tenta ludică a acestui text. Asta da... cred că era nevoie de o atingere feminină să simtă asta. No offence celorlaţi cititori care nu se încadrează aici. Zâmbet. Vlad, mulţumesc pentru privirea atentă, din câte vezi, am urmat câteva dintre sfaturile tale. Mai am eu de lucrat într-o parte, unde ştiu că mai trebuie ceva, sper să şi reuşesc să fac asta. Altfel, chestia cu curajul... ştii şi tu cât de aproape de nebunie este. Mai ţin încă uşa aceea întredeschisă încă, promit să îmi schimb motto-ul dacă intervine vreo modificare. Vă mai aştept, fiecare cu îngerii voştri.

bobadil - 2008-03-25

Nu inteleg simbolul de copyright din titlu, ma rog.. Vladi nu zice rau cand spune "de a trata asa subiect" - de fapt el se refera, zic eu, la insusi elementul critic, cel care face ziua sa fie alba iar noaptea neagra, la fel cum poezia ar trebui sa fie perceptie iar "tratarea unui subiect" - analiza. Poemul acesta are tot atat de putina poezie in el pe cat are un director de la coca-cola, iar problema nu e nici pe departe localizata aici, in acest text, vreau sa nu fiu inteles gresit. Problema este destul de generalizata, adica suficient de generalizata incat sa ma faca pe mine, bobadil, sa imi pierd deseori avantul de a mai deschide texte postate pe site-uri de literatura, cu cateva exceptii care, desigur, cum altfel, doar confirma regula. Revenind la text, acesta se prezinta in fata cititorului cu un bagaj de simboluri imprumutate si lipsite de emotia creatoare a autorului (autoarei). Si zicand asta nu ma refer neaparat la o necesitate acuta a mea sau a altcuiva de aiurea de a descoperi ceva "nou" in poezie, ci mai degraba de a impregna "vechiul" cu o emotie "noua" care aici, din pacate, lipseste ca un fel de destin. Iar exemplele din text sunt destule, ma voi opri insa doar la doua. 1/ "un fel de umbre" - acesta este un calc poetic, o exprimare de efect folosita de mai toti suprarealistii plus tagma adulatorilor lor, insa ea ramane fara reazam emotional fiind precedata de "un zid de aripi"... metafora, evident "gandita" distruge tremolo-ul acelui "un fel de". 2/ "tac tac si eu" - este o banala eroare (sau nu?) de scriere poetica. "tac tac"? aceasta juxtapunere duce cu gandul la ritm, iar eu sunt sigur ca bianca nu asta a vrut sa transmita. tac tac tac tac ... O sa ma opresc aici cu concluzia ca am citit un text care are minte in el destula cat sa-l imbatraneasca, sa-l usuce, sa-i scoata fildesii si apoi sa-l indrepte catre cimitirul elefantilor. Sper sa nu te vei supera iar pe mine draga Bianca :-) Andu

bobadil - 2008-03-25

Er: ultima propozitie a fost evident prea emotionala din partea mea, deci e plina de greseli de scriere si exprimare :-)

Profetul - 2008-03-25

Nu e semn de copyright. E semn de marcă înregistrată. Dar și mie mi se pare puțin cam de sanchi acolo pentru că nu prea văd nici un rol și nici un merit aparte pentru așa ceva în text. Desigur autorul poate să fi avut o intenție neștiută de noi.

Sapphire - 2008-03-25

Din comentariul tău atent şi elaborat am reuşit să reţin ceva de genul: poezia mea este complet lipsită de poezie, dar musteşte de intelect. Dă pe din afară, ba chiar tinde să producă greaţă. Eh, asta e, Bobadil, I can live with that. Şi atâta vreme cât nu vă omoară nici pe voi, ce să-ţi spun? Să-ţi promit că voi încerca să nu mai scriu poezie până când nu voi avea liber de la tine că este suficientă "poezie" în ce scriu? OK. Deal. Aaa... just kidding. Nu conta pe chestia asta. Cât despre chestia aia din titlu, mă dezamăgeşti. Dacă mă gândesc mai bine, de fapt, nu, nu mă dezamăgeşti, aşa că mai bine îţi explic. Copyright pe îngeri are doar Dumnezeu. Marcă înregistrată însă... sunt câte unii care cred că ar putea avea aşa ceva. Mai precis, cineva căruia îi este dedicat această poe... na, că era să cad iar în păcat. Acest text. Desigur, explicaţiile pot merge mai departe, dar am încredere că pe undeva cititorii mei sunt cel puţin la fel de deştepţi ca... ai lor. Şi cu această explicaţie sper că i-am răspuns şi Profetului, de la care mă aşteptam să ştie că autoarea aici prezentă şi de faţă când face ceva de sanchi, o să şi scrie "chestia asta e de sanchi". Ce-i drept, ceva credit mi-a dat, drept pentru care mulţumesc. Cu prietenie şi plecăciuni, îmi iau îngerii şi plec. Plec, plec... "că tăcerea e de aur".

Profetul - 2008-03-26

Am înțeles Sapphire. Am ănțeles mai mult decît crezi tu. Dar oare trebuia să spun tot ce am înțeles...? În același timp SÁNCHI adv. (Fam.) Vorbă să fie! aşa să crezi! cum s-ar zice. [Var.: sánche adv.] – Din tc. sankı. , nu știu dacă este chiar așa de departe de adevăr. Mai ales că, deși unii îl pot percepe quasi-peiorativ, el rămîne un mod alintat de a spune „ca_să_fie_acolo_fără_să_fie_neparat_sobru”. Pe de altă parte faptul că nu apare nici o aluzie la această „marcă înregistrată” mai departe riscă să te facă să crezi (și vorbesc aici de cititorul obișnuit și „la fel de deștept ca și noi”) că a fost folosită doar ca un teribilism. Un hint ar fi fost necesar. Părerea mea de doi lei, grei.

bobadil - 2008-03-26

Bianca, dupa cum spuneam si in primul comm, sper ca nu te-am suparat. Cu atat mai mult cu cat mi-ai dovedit, iata ca ai inteles ce voiam sa spun: poezia nu este neaparat intelect (sau DOAR intelect) si nu am vrut sa sune asta ca un fel de jignire, este doar parerea mea sincera catre tine. Cat despre copyright(s) pentru ca lucrez in industria de software te asigur ca stiu ce inseamna semnele astea :-) iar semnul de marca inregistrata este un semn din aceasta categorie a celor care avertizeaza asupra unor copyright(s), cel mai puternic chiar, agree? (registrated trade mark parca, nu? :-) Explicatia ta insa in legatura cu aparitia acestui semn doar in titlul poemului este pentru mine insuficienta si inclin sa fiu de acord cu Profetul care o interpreteaza ca pe un gest de teribilism Andu

Sapphire - 2008-03-26

Dragul meu Virgil, departe de mine gândul de a-ţi cere să spui tot ce ai înţeles. Aveam încredere tocmai în asta. Lipsa referirilor ulterioare făţişe, referitoare la marca înregistrată, este suplinită de ceea ce textul în sine (dacă Bobadil tot îmi spune că nu-i poezie, n-o mai numim aşa, poate se supără), în opinia mea umilă, urlă. Dar ştim deja din proprie experienţă: ceea ce pentru unii este urlet, pentru alţii este un mieunat slăbuţ. Depinde de sistemul de referinţă. Poate al meu e prea sensibilos şi face mieunatul să pară urlet. Tot ce e posibil. Un lucru mărturisesc: titlul nu defineşte, ci dezleagă. Dar parol, textul ăsta aşa rămâne, pentru că aştept să fiu dată în judecată. Poate, cel mult, să pun o dedicaţie dedesubt, sau să specific faptul că e... ludică. Deşi, nu-i aşa, orice ludic ascunde tragicul. Mai ales când vorbim despre îngeri. Bobadil, eu mă gândeam că tu sperai de fapt să mă supăr, dar nu pot. N-am ce-i face, mai aştept critica ta; în ciuda aparenţelor, nu-mi trece pe lângă ureche. De un lucru te asigur, şi pe tine, şi pe Virgil, nu e nimic mai serios în poezia asta decât titlul ei. Iar hinturile, voi aici mă cunoaşteţi de ceva timp: când nu vreau să le dau, nu le dau şi pace. Voi ce păziţi? Fug, că iar mă acuză Bobadil şi alţii că gândesc prea mult şi-n poezie nu e voie. Mulţumesc vouă de prezenţa şugubeaţă şi promit să mai fac, e plăcut dialogul.

Sapphire - 2008-03-26

Să nu-mi uit vorba, Bobadil. Ţin foarte mult să nu se facă nici un fel de confuzie între dreptul de autor şi marca înregistrată, nu numai ca noţiuni juridice, ci mai ales ca intenţie poetică. Na, cine credea că nu se poate face poezie din noţiunile de drept? :) Deşi înrudite, ambele făcând parte din acelaşi domeniu al proprietăţii intelectuale, ele nu sunt câtuşi de puţin acelaşi lucru. Am dat deja un exemplu, mai dau unul chiar din domeniul tău, aşa, în joacă. Nimeni nu deţine dreptul de autor pentru "ferestre", pentru că este o noţiune, dar de Windows ® ştim cu toţii. Diferenţa este aceea a domeniului protejat, primul, acela al unei lucrari expresive, originale, artistice sau tehnice, pe cand al doilea se refera cu precadere la modalitatea de expresie, de identificare a unui producator, ceea ce îl defineşte si delimitează pe acesta de ceilalţi, fara a avea pretentia de paternitate asupra notiunii in sine (dacă nu ne referim la brevete sau know how, ca intrăm in alte giumbuşlucuri). Aşadar, este o mare diferenţă între Îngeri ® şi Îngeri ©. Ultimul este chiar lipsit de sens din punct de vedere juridic... şi poetic, un pic tras de păr, în sensul că s-ar potrivi mai bine un brevet de invenţie decât un copyright. Sper să nu te fi plictisit, sunt amănunte juridice, na, dar sublinierea se impunea... ca să vezi că nu-i de sanchi marca înregistrată acolo.

alma - 2008-03-27

R de la reloaded? =))