| |
|
| |
Singurătatea mi-a-nflorit pe buze
Şi m-a iubit cum numai ea mai ştie arde….
Mi-am îngropat în tine năzuinţa
Şi ca minerul, aur căutam.
Mi-aş fi dorit ca să găsesc filonul
Dar eu speram mai mult decât puteam.
Te joci cu mine nesătula viaţă
Şi-n mine galerie ai sapat,
Mi-ai scos din suflet: aur, smirnă şi tămâie
Şi-n har cu mine tu te-ai îmbrăcat.
M-am oferit pe-altar ofrandă,
Şi viaţa-n rugul ei m-a mistuit.
M-am străduit, dar nu am reuşit
Să-nvăţ să şi primesc ce-am dăruit.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| hialin -
2008-03-24 |
Un text destul de simplu, destul de bonom. Se incearca un ritm ce se apropie de succes doar daca iau cate o strofa. In ansamblu sunt oscilatii majore, rima e facuta la intamplare. Legat de continut, ii lipseste o idee imbracata bine. Multe stereotipuri "speram mai mult decât puteam", "am oferit pe-altar ofrandă," etc. Ati folosit comparatii destul de slabe si destul de neinspirate : "ca minerul, aur căutam." banal...
Se poate mai bine ! Incercati sa imbracati altfel ideile, sa le abstractizati mai mult...
Ialin
|
| hialin -
2008-03-24 |
Domnule Cosmacpan,
http://www.hermeneia.com/poezie/4952
Textele acestea doua seamana foarte mult.Chair e cam acelasi, cu mici modificari. Va rog ca pe viitor cand recurgeti la repostari, "remodelari", "cizelari" sa mentionati acest lucru printr-un comentariu sau link.
Multumesc,
Ialin
|
| Sapphire -
2008-03-24 |
Idei perimate, versificaţie anapoda, imagini comune. Ultimele poezii postate au fost extrem de slabe, părerea mea. Se pare că e epidemie de aşa ceva în ultimul timp pe hermeneia.
|

|
|