| |
|
| |
Lui Ştefan Rădulescu
Chiar dacă, prins în mlaştini, grăbesc în taină pasul
Şi îmi astâmpăr greaţa cu zeamă de lămâi
Aud cum dau târcoale astenici lupi iar glasul
Asurzitor al pizmei mi-ajunge la călcâi.
Prin mucegaiul bălţii, mulţimile de broaşte
-Foşti prinţi atinşi de vraja de două mii de watti-
Îşi fac plerinajul la Mecca sau la moaşte,
Cu salturi în zigzaguri şi ochii bulbucaţi,
Iar şerpii şi strigoii, multiplicaţi de umbre
Îşi împletesc hârjoana cu-n sâsâit drăcesc,
Dar eu purtându-mi steaua ca pe-un stigmat fac tumbe
Şi mă ridic chiar dacă din spate mă gonesc.
Chiar dacă vine iarna fierbinte în noroi a
Prins rădăcini albastre, răsadul de sequoia.
23 III 2008
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2008-03-24 |
pe bune că nu am înțeles nimic și nici nu am simțit nimic. autorul textului are talentul de a mînui metaforele și arta detaliului dar nu reușește să coaguleze un tablou. doar crochiuri.
|
| Sancho Panza -
2008-03-24 |
Nu ma mira faptul ca Virgil nu a inteles nimic. Ma mira doar perseverenta de care da dovada Cristian Vasiliu in incercarea sa de a muta problemele unui alt spatiu virtual in arhivele Hermeneei. Sa fie nevoie sa-i amintim ca Hermeneia este mai mult decat un spatiu de depozitare al textelor? Cred ca nu.
Eu am incredere in maturitatea literara a lui C.V. si astept sa citesc aici niste texte cu adevarat valoroase. Fie ele si parodii, dar parodii dupa autori care sa merite atentia cititorilor. Sper ca nu va trebui sa astept (sa asteptam) prea mult...
|
|
|