batori - 2008-03-25

Am să fac un comentariu aici pe textul tău care nu ţine de textul în sine pentru că văd că de ceva timp se practică bătutul câmpilor cu voioşie pe lângă subiectul numit „literatură” Cum observ cu stupoare faptul că ţi-am cerut deunăzi să mi se închidă contul şi tu nu ai luat o hotărâre în legătură cu asta, consider îndreptăţit să las nişte rânduri explicative asupra deciziei tale de a mă transfera de la poziţia de autor (poziţie care mi s-a oferit prin cerere) la cea de novice. Prin urmare nu mi se pare un capăt de ţară că sunt novice. Să nu se-nţeleagă greşit. Nu asta mă deranjează pe mine ci faptul că trebuia să fiţi mai atenţi când mi-aţi atribuit statutul de autor hermeneia de la bun început. Sigur, trec şi peste pasajul acesta şi îmi spun: nu-i nimic este firesc să mai greşim, doar oameni suntem. De ce acum sunt novice şi nu autor, ştiu foarte bine. Am citit şi eu regulamentul ca fiecare. Greşeli gramaticale ( în cazul meu virgule plasate aiurea, poate un dezacord din grabă – subliniez faptul că toate sunt din grabă) dar nu aţi văzut că atunci când mi s-a atras atenţia am şi mers pe text şi am corectat semnalările domniilor voastre. Bun, nu-i nimic, sunt optimistă. Merg în continuare îmi spun. Totuşi poate reuşesc să-i conving de ceva bun. O reacţie am primit-o din partea unui membru de pe site şi din partea unui editor, Vladimir care se pare că în cele din urmă mă încuraja într-un fel sau altul că nu sunt chiar de lepădat la scris, ba mai mult că observă o creştere în atitudinea mea vis a vis de texte. Mi-a căzut tare bine că aşa ne cade nouă oamenilor bine şi-o încurajare. Fără să mi se urce la cap am considerat că pot merge mai departe dar întotdeauna trebuie să existe şi un „Gică contra „. Bine, îmi spun pentru nu ştiu a câta oară. Hai că dracul nu-i atât de negru dar deja când ai început să arunci cu noroi de balcon comparându-mă cu un „puştan” de liceu ( mi-ai ales două clase – clasa a 9-a respectiv clasa a 10-a ca nivel de pregătire) asta mi-a format o părere ce ţine strict de cei şapte ani de-acasă. Chiar aşa dacă era trebuia să –ţi alegi vocabularul. Nu m-a deranjat prea tare. E normal. Acum fiind locuitor al SUA, treaba se schimbă. Trec şi peste asta. Ceea ce nu-nţeleg este de unde această înverşunare pe o persoană şi de unde asemenea comentarii ironice la adresa mea, ca să nu mai vorbesc de bunul simţ cu care m-ai tratat de fiecare dată. Nu sunt nici la şcoală şi nici nu eşti psihologul meu ca să-mi dai un diagnostic. Am şters toate textele în ideea c-o să înţelegi că nu mai îmi doresc şederea pe acest site. Ce este atât de greu de înţeles? Nu există decât două variante verticale: râmâi sau stai. Eu doresc să plec. Mi-ajunge atâta inchiziţie. Regret că odată cu ştergerea textelor s-au şters şi comentariile că dacă ştiam lăsam poarta deschisă, să vedem şi reacţiile altor persoane. Vis a vis de peniţe că aici este hiba. Monitorizarea mea a apărut de la nici două minute de acordare a unei peniţe novicelui „pârâu”. Tot timpul am avut comentarii justificate vis a vis de o creaţie. Am să vă fac un opis pentru acordarea peniţelor dumneavoastră şi să se tragă o concluzie subiectivă ( că omul este subiectiv) asupra exemplificărilor mele: 1. Swedish blue da, finalul e slab dar eu tot dau o peniță pentru plătica aceea și pentru un text inedit pe Hermeneia 2. Aceeaşi lună peste sat o penita de aur pentru tot acest text extraordinar de frumos. mai putin pentru "Cui îi pasă că o stea a mai căzut?"... oare mai era nevoie de melodramatismul asta? In rest, asa cum am spus, sublim 3. cântecul Sarei poate am eu la ora asta o dispoziție mai aparte sau poate am înțeles din textul tău lucruri atît de frumos ascunse încît a trebuit să mă opresc. Este evident, după părerea mea că încă te mai frămînți cu modul de a te exprima dar eu cred că textul merită remarcat, îndeosebi pentru fluiditate. ( Poate am eu la ora asta o dispoziţie?) hmm, foarte frumos. Cam seamănă cu astenia mea din comentariul lui Pârâu. Bun comentariu! Îl plasez cu multă indulgenţă la nivelul clasei a 11-a. Până la urmă îmi permit. Profesia mea este cea de profesor. Un merit dobândit printr-un „tocit de coate” timp de vreo şapte ani pe bâncile unei şcoli. 4. Experimental da, de multa vreme n-am mai citit asa ceva, un oniric in aquarela. ( Cel mai bun comentariu încadrat la secţiunea „Eu cu cine votez?” Aici mă opresc că deja mi s-a aprins un led recitind comentariile tale, nu înainte de a sublinia faptul că nu am nimic cu textele cărora li s-a acordat peniţa de merit a lui Virgil. Fiecare cu părerea lui. Este semn că existăm. Virgil, ştii vorba aceea: pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. E ca in piesa lui Euripide , Medeea. „Mi-ai dat o zi...” dacă ai citit piesa cred că ştii la ce mă refer... Eu nu sunt scriitor, niciodată nu am fost (deşi îmi place să scriu, recunosc) dar sunt inteligentă. Este ca în bancul acela cu Bulă: -Mamă, mamă, Gigel are bicicletă! Vreau şi eu. - Lasă mamă că tu ai cancer! Succes în conducere! Silvia BITERE

Sancho Panza - 2008-03-25

Silvia, aici este Hermeneiea.com, nu mailul d-lui Titarenco. Dar faptul ca tu ai considerat de bun simt sa-ti expui frustrarile in public spune multe. Gestul lui Virgil - de schimbare a nivelului tau de la autor la novice - nu este unul autocratic. Problema a fost discutata in consiliul Hermeniei , s-a supus la vot si toti am fost de acord cu monitorizare ta. In sperata ca vom avea o supriza placuta pe parcurs. Ei bine, ultimul tau text numai o surpriza placuta n-a fost. Sorry. Ca sa nu mai lungim povestea, ii solicit si eu lui Virgil suspendarea contului tau. Nu te tine nimeni cu forta aici iar moderatorii si al editorii Hermeneei nu au sarcina de a pansa ranile orgoliului nimanui.

Profetul - 2008-03-25

Doamna Bitere, uite am sa fac un experiment. Si poate ca sint rau acum dar marturisesc ca ceea ce ma ispiteste la nebunie este faptul ca v-ati declarat inspector de resurse umane. In general eu nu acord nici un interes profesiunii membrilor Hermeneia. Tocmai pentru ca incerc sa ii privesc pe toti in mod egal. Dar evident ca la cit ma duce pe mine mintea, a fi inspector de resurse umane presupune o anumita conduita morala si un anumit echilibru psihologic. Deci, tinind cont de asta, am sa fac un experiment pe care am sa il numesc „Resursele umane și bunul simț” - poate am să scriu pînă la urmă și o proză despre asta, și nu am să vă închid contul (deși Consiliul Hermeneia mi-a cerut în mod expres să o fac). Dar am să îl mai las o vreme ca să văd pînă unde poate ajunge bunul simț al unui inspector de resurse umane. Am eu curiozitatea asta. Și sper că mi-o veți satisface. De vreme ce nu ați avut curajul să îmi răspundeți sub textul unde v-am comunicat eu decizia ci ați binevoit să îl ștergeți. Chiar nu vă dați oare seama că modul în care procedați trădează, printre altele, inclusiv un anumit gen de lașitate...

ddm - 2008-03-25

am incredere si sper ca doamna Bitere nu se va comporta ca ""cu un „puştan” de liceu"", cum v-ati grabit s-o inmatriculati si cum v-ati dori poate sa reiasa din "experiment". nu ma impac prea bine cu argumentele (din punct de vedere literar) folosite de doamna Bitere la acordarea penitelor sub texte, dar nu le-a expediat precum dumneavoastra in aceste 4 "exemplificari", prin urmare increderea mea, sper ca se observa, se bazeaza pe ceva. si mi se mai pare ca doamna Bitere pune suflet in ceea ce face pe acest site si nu stiu cati astfel de oameni sunt pe aici, iata inca un argument pentru rezolvarea acestui mic conflict. sper sa revina asupra deciziei si sper ca si dumneavoastra. legat de text, mi se pare un pic abuziva repetarea "poate nu sîntem acolo unde ar trebui să fim", atat in sine, dar mai ales din pricina versurilor astora: ""poate nu sîntem cînd ar trebui să fim de aceea este din ce în ce mai incomod să ne odihnim între subiect și predicat"" (pt ca mi se pare din alt film "odihnim între subiect și predicat", nu merge in acest poem, it can't fit in. il coboara in abstract) ""poate nu sîntem cine ar trebui să fim iar trezindu-ne nu spunem nimănui nimic sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare"" ("sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare" - pus acolo, la final de poem, imi suna patetic)

batori - 2008-03-25

Domnule, Titarenco mulţumesc pentru dreptul la replică. Chiar apreciez acest gest. Hai să facem un experiment în tandem. Dar cu permisiunea dumneavoastră lăsaţi-mă să vă pun pe masă câteva piese de şah. Prima piesă: 1. - e-mailul trimis de mine către conducerea Hermeneia pe office@hermeneia.com. după ce am şters "scriiturile mele dezastruase" ca să nu apar aşa frustrată în public după părerea lui Cervantes în care vă comunic pe la orele( Mon, 3/24/08 )următoarele: "Doresc sa mi se inchida contul. Fara nici o stima pentru o minte constipata ca a ta, Virgil! Cred ca tu te dai mare scriitor si afisezi un zambet si un comportament fix de clasa a 10-a" Dacă mai ţii minte ultimul tău comentariu mă făceai pe mine că mă dau mare scriitoare. Deci, iată dragi oameni că am trimis pe office un e-mail în care mi-am exprimat doleanţa cu privire la existenţa mea pe minunatele meleaguri hermeneene. 2. Piesa nr. 2 - sunt inspector de resurse umane de vreo şapte ani si conduc un personal tot de atâţia ani şi nici un om nu a plecat de la mine în tot acest timp. - conduită morală? i-aş spune etică profesională ca să ştiti şi dumneavoastră termenul folosit în cursurile de resurse umane. 3. Piesa nr. 3 - profesia mea de bază este aceea de om al literelor. Nu am profesat niciodată (deşi nu ar fi cazul să vă explic - vreau totuşi să vă reuşească proza ce-o să se extragă din experimentul făcut pe mine - am spus că intru în joc, parol!) pentru că nu-mi plăcut să dau cu biciul în elevi niciodată. Am să vă ofer material de lucru materia mea cenuşie. Să ştiţi că veţi avea un exemplar pe cinste. Mulţi v-ar putea invidia! Pentru o minte mirobolantă ca a dumneavoastră se merită un sarcrificiu.Am cunoscut şi români fericiti! poate puneţi ca notă de subsol sau de ce nu ca subtitlu. Şi dacă treaba va ieşi cum trebuie promit să vă mai ajut şi eu cu o virgulă ceva pusă la derută ca să luaţi mai greu o peniţă. Sâc! La rându-mi vă studiez cu mare dare de inimă şi cred că voi scrie şi eu ceva. Este evident că peste toată tărăşenia asta, aveţi de-aface măcar cu o persoană care are înalte calificări (că tot ştiu că aveţi plăcerea aceasta de a vă lipi diplomele mele pe fruntea dumneavoastră). Chiar este un joc. Şi faptul că am un adversar ca dumneavoastră... hmm... trebuie să recunosc este o încântare. Până acum v-am pus 3 piese pe tabla de şah. Să nu vă miraţi dacă uneori iau forma nebunului de negru şi-alerg pe alb. Atenţie! Suntem pe tabla de şah! Am o rugăminte totuşi şi sper că mi-o respectaţi. Fac şi eu acum ca dumneavoastră. Mi-aş dori să mai participe şi alţi pioni ca să ne iasă o scriitură bună.:) Chiar vă mulţumesc acum că nu mi-aţi închis contul. Totuşi nu este chair atât de rău aici pe Hermeneia. P.S. Dacă m-ai greşesc din repezeală, nu mai trec erată că mă oboseşte. Las subiect deschis pentru scriitura noastră ( fiecare cu a lui, am specificat mai devereme). Prevăd zile apocaliptice. Vă salut de ce nu cu respect.

Sancho Panza - 2008-03-25

ddm, faptul ca Silvia Bitere a lasat acel comm aici este o greseala. Pentru ca el n-are nici o legatura cu textul lui Virgil. Faptul ca intervii si tu, facandu-i lui Virgil un proces de intentie dar necunoscand toate datele problemei, nu ajuta la nimic. Dimpotriva. Ieri iti mai lasasem un avertisment, iar daca tu ai crezut ca galbenul acelor cartonase a fost ...metafora, te-ai inselat. Azi o sa ma exprim frust, ca sa fiu bine inteleasa: nefiind la prima incalare a regulamentului, voi aduce in atentia consiluilui atitudinea ta.

batori - 2008-03-25

intenţiant "m-ai" că primesc pălmuţa.

batori - 2008-03-25

"intenţionat" - of, dacă scriu cu inima la gât:) aşa-mi trebuie!

ddm - 2008-03-25

aduceti-ma in fata consiliului, doamna Panza, cum nu. dar eu cred ca dorinta de a-i trimite cuiva niste texte pentru ca m-a impresionat ceva dintr-un comentariu, mai precis exprimarea acestei dorinte sub unul din textele mele (pentru ca persoana in cauza sa poata afla, pentru ca n-am gasit cum altfel sa-i transmit dorinta mea) imi va fi scuzata... sau in fine, decizia va priveste pe domniile voastre. PS: n-am facut proces de intentie, si m-am referit doar la acele date ale problemei pe care le cunosc. iar acesta e singurul off-topic de sub acest text pe care il fac (si asta asa, ca o precizare). poate n-ati observat ca domnul Titarenco a lasat discutia deschisa, prin nestergerea contului la cerere si prin "experimentul" generator de offtopice. si poate ca n-ati observat ca eu am comentat poezia postata aici, nefacand insa abstractie, e adevarat (ca parte distincta a comentariului meu), nici de offtopicul incurajat, ma repet, de chiar autorul acestui post.

Profetul - 2008-03-25

Domana Bitere, dumneavoastra nu ati inteles nimic, nici macar ironia mea. Ma tem ca experimentul meu aluneca in tragicomic. Dumneavoastra confundati acest loc cu un chat-room sau cu un „spatiu de joaca”. Mă întreb oare chiar nu vă dați seama cînd deveniti ridicolă? Sînt oameni care îmi cer sa închei șarada asta pentru că probabil riscați prea mult penibil și nu vreau să mă fac vinovat de asta și nici să deraiez (mai mult decît am făcut-o) rostul acestui spațiu. Îmi pare rău că nu v-ați prins de ce am vrut să vă sugerez eu. Vă doresc succes pe mai departe...

hialin - 2008-03-25

Este evident scheletul textului si intentia de constructie in "poate nu suntem in". Scheletul constituie insa un stereotip conceptional. Imi place ideea de timp ca rostogolire. Ideea cu "matricea neprimitoare" mi se pare fortata in context. Noi (uman, profan, usor perceptibil ) simtim timpul rostogolindu-se catre o matrice (abstract, bizar ,aproape imperceptibil ). Poate ca am eu un fix, dar am remarcat mereu insinurea persoanelor in concepte gramaticale, idee pe care nu o pot numi nici macar abstracta . "să ne odihnim între subiect și predicat" La "promisiuni ospitaliere" superlativ stilistic slab forat in context. Ultimele trei strofe sunt construite bine , remarc "umbre par să ne urmărească în vis". Tonul oscileaza intre reverie, dezamagire si nesiguranta. Text destul de bun... Ialin