Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie
generala

Femeia Cratiţă

de Adelina Georgeta Dozescu (adela)
autor hermeneia





Femeia Cratiţă se căsătoreşte cu domnul Card

Iubirea lor stă în sticle de bulion,

Curge în pahare de 100 ml.

Lipsită de picanterii, madam se desenează cu frunze de

pătrunjel,

Are o privire piperată şi buzele sărate

Domnul Card dă ordine în funcţie de cotaţiile bursiere,

Îşi lasă haina în coş,

Aşteaptă prânzul după un ceas elveţian...

Pe buze poartă doar love(le)

Îşi îndreaptă programat privirea...

Copiii lor pendulează între mângâieri delicate şi inimi

triunghiulare

Îşi fac mustăţi din pătrunjel,

Se joacă de-a şefii

E noapte, femeia Cratiţă trage perdeaua...







2008-03-22
239


adela

Cele mai noi texte publicate

fără titlu - adela- (experiment)
Apocaliptic - adela- (poezie)
Confort paisible, Sisif! - adela- (poezie)
Vis - adela- (experiment)
Delir - adela- (experiment)
Joc +++ - adela- (poezie)
Mă doare, mitocane, în cot - adela- (poezie)
Corina - adela- (experiment)
Popas acasă la Blaga - adela- (proza)
Jocul de-a Dumnezeu - adela- (experiment)


Cele mai noi comentarii

multumesc am sa... de adela
la Joc +++

ingerul la care... de adela
la Delir

multumesc. cu stima,... de adela
la Delir

multumesc frumos. e... de adela
la Joc +++

nu scriu parodii,... de adela
la Mă doare, mitocane, în cot

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


Sapphire - 2008-03-22    
... nu ştiu dacă ar merge nici măcar drept parodie. Nu are nimic original, poate decât distanţarea versurilor la două rânduri; chiar, de ce ai postat astfel? Nu spune nimic din ceea ce nu ştim deja, abordarea seamănă pe alocuri a manele "Pe buze poartă doar love(le)". Pur şi simplu, ai strâns împreună o groază de clişee (mai mult sau mai puţin cu bază reală) şi ai încercat să faci un fel de "critică a societăţii", dar nu a reuşit. Mai mult decât atât, îmi voi permite să-mi exprim îndoiala că personajele tale mai există astăzi. Exagerarea nu prea se mai poartă ca procedeu artistic.
Mă întreb însă, dacă ai aplecare spre social, spre cotidian, de ce nu încerci să scrii articol. Desigur, se poate face poezie din orice, dar trebuie ceva mai mult decât spirit critic şi ironie.


adela - 2008-03-22    
să înţeleg că nu aş avea şanse în lumea poeziei? am sa încerc să scriu articole. nu vă împărtăşesc părerea conform căreia personajele mele nu există, fiecare percepe realitatea din jur într-un mod personal, diferit, dacă pentru dumneavoastră personajele- domnul card şi femeia cratita nu exista, pentru mine exista, cum exista pentru multi altii. cat despre faptul ca am scris textul la doua randuri, nu e nimic special, de obicei asa scriu eu textele.
va multumesc pentru critici si opiniile pertinente
cu stima, adela

Sapphire - 2008-03-22    
Nu, draga mea Adela, citeşte mai atent comentariile. Nu am spus că nu ai şanse în lumea poeziei, nu numai că nu aş avea căderea să spun aşa ceva, dar chiar nu mi-a trecut prin cap. Spuneam că un ochi atent la social, dublat de un spirit ironic, poate produce articole bune, cu mai multă uşurinţă decât poezie pe aceeaşi temă.
Femeia cratiţă există, cum probabil şi domnul card, dar nu cred că, în lumea complexă în care trăim astăzi, ei mai pot fi definiţi atât de simplist, atât de linear. Cu alte cuvinte, cred mai curând într-o femeie-cratiţă-cloşcă-fard ieftin-ţipăt-pantof-cu-toc-şi-pantalon-de-trening... desigur, atributele sunt interşanjabile de la caz la caz, pentru că, aşa cum spuneam, tipologiile prezentului sunt ceva mai complicate.

Profetul - 2008-03-24    
eu as evita folosirea de astfel de titluri. am mai spus-o si altadata. oricit de fancy am vrea sa fim totusi titlul are si un rol pur pragmatic de identificare si tabulare a unei colectii. cu un astfel de titlu in lumea computerelor si in lumea oamenilor textul tau se va pierde in necunoscut.
acum despre text. evident este un text undeva intre mediocru si slab iar gaselnita asta cu „la doua rinduri” (la care te-as ruga sa renunti pe hermeneia) nu aduce nici un plus pentru ca nu are la ce. asta nu inseamna ca textul ca intreg nu te lasa cu o anumita senzatie pe care o poti atribui unei valente poetice. pacat insa ca o idee destul de interesanta s-a scufundat in mediocritatea unei sonoritati maneliste. in acest text se observa ca autorului ii lipseste elitismul exigentei cu ceea ce scrie.