pal emilian -- post blue -- poezie

astăzi mă declar decedat
am scris cu majuscule în piaţa gării de nord
scrisul meu se înălţa ca un afiş promoţional
proprietar vînd moarte cu acte în regulă
eram o sală de aşteptare în care oamenii stăteau o vreme
apoi dispăreau
mă agăţam de hainele lor urlam
priviţi nu mai am umbră am mîncat-o în timp ce aşteptam trenul
am tăiat-o felii
am făcut-o kebab

verdenegruverdenegruverdenegru
iepuri de cîmp şi rulote
apoi combinate
apoi sonde
apoi miros de petrol şi obsesia mea pentru explozii
cînd eram mic lîngă bloc duduia o centrală termică
o dată pe săptămînă venea o cisternă cu păcură
eu visam că fac baie în păcură şi arunci totul în aer

femeia din faţa mea dormea cu gura deschisă
îi vedeam limba roşie un fel de rană
îi vedeam sînii ca doi fazani pe un cîmp
controlorul îmi făcea şmechereşte cu ochiul
mă întreba cu cine vorbesc
am inventat nişte chipuri i-am zis
acum le mint că lucrez într-o ceainărie pe malul tamisei

o lună roşie ca cel mai roşu pămînt în vremea secetei
senzaţia că orice femeie eşti tu
dorinţa stupidă de a dormi cu ea într-un fel de prelungire
a nopţilor noastre
adulmecatul ei
ca o vită adulmecînd mîna stăpînului

femeia din faţa mea mînca burgeri
mi-am dorit şi eu carne de om
unii spuneau c-ar avea gust de peşte alţii
de porc
nu mai erau oameni în tren
doar handsfree-uri şi ipod-uri

limba mea atîrna ca o cravată neglijentă
nu mai aveam cuvinte în gît aveam un ghem
de care oamenii trag ca pisicile firul de lîna
un copil îmi făcea semn cu mîna
controlorul mă întreba cu cine vorbesc
i-am zis am imaginat un dumnezeu boshiman
zile întregi stă la pîndă
şi vine o noapte ca asta cînd te uiţi în golul de-afară şi-ţi înfige în ceafă
turla unei biserici

cînd voi ajunge la tine îmi voi deschide o mică afacere
voi fi ghicitorul în trenuri
pentru nişte bănuţi şi o şansă
o să-ţi ghicesc în ce vagon stai
ori dacă te aşteaptă cineva la capăt