| |
|
| |
zboară gând până departe
până dincolo, la moarte
şi peţeşte-o pentru mine
spune-i că ursitu-i vine
din adâncurile vieţii
stins ca roua dimineţii
spune-i cum să se gătească
nunta cum s-o pregătească
eu vin toropit de flori
cu alai de bocitori
supăraţi că plec din lume
şi adăst la ea-n genune
zboara iute, zboară gând
şi spune-i că sunt de rând
să-mi găsesc nouă mireasă
de cu zori plecat de-acasă
şi oprit din drumul meu
cu gând către Dumnezeu.
luasem de la El iertare
la ceasul de înserare
dar va trebui anume
înc-odată să mă-ndrume
de pot să fac drum întors
să fiu vieţii de folos
n-o să fiu, am fost dat morţii
zboară gândule la sorţii
daţi miresei juruită,
pofticioasă şi grăbită
zboară gândule, hai zboară
unde te-am trimis aseară...
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sancho Panza -
2008-03-21 |
Ovidiu, te rog sa corectezi titlul.
|
| pârâu -
2008-03-21 |
am văzut Adriana, mulţumesc!
|
| Sancho Panza -
2008-03-22 |
"dar te rog nu-i cere scuze
dacă vrea să te refuze"
parca versurile astea nu-si au locul intr-o doina, Ovidiu.
Ai putea sa le inlocuiesti?
|
| pârâu -
2008-03-22 |
Adriana,
am eliminat acele două versuri care conţineau o terminologie mai aproape de contemporan şi introdus o altă legătură.
Crezi că sună mai bine aşa?
Oricum, îţi mulţumesc pentru îndelunga şi constanta aplecare pe textele mele.
Nu ca scuză precizez că tot ceea ce postez, este scris ca o curgere şi fără nici un fel de prelucrare a textului, excepţie corecturile gramaticale la transcriere în comp.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com