| |
|
| |
Pe marginea secolului
s-a trezit Iarna Primăvară şi
Primăvara - Împărăteasa lumii,
Ce zici de ironia dinspre anotimpuri!?!
Copiii sunt oameni mari din cărucior
şi oamenii mari sunt copii de ţâţă
în aşteptarea pensiei?!
De atâta alb au îngheţat
şi ideile mai marilor zilei.
Ne susţinem prin celulele celuilalt
ca într-o festivitate a vrăjitoarelor
sezoniere, ele dau mantra
"retur" sau "paste copy"
pământenilor mai reuşiţi
în viziunea lui Nero sau Chaplin?!
Totul pare o glumă lătăreaţă şi oltenească,
Savurată precum un banc sec!
Pe marginea iernii, dinspre primăvară,
Patinăm toţi, pătimaş şi foarte calzi
Şi foarte plăpânzi şi foarte foarte fericiţi
La agonia din jur, suntem părtaşi
cu o sclipire şi cu un zâmbet vag,
totul e trecere, doar noi
...suntem mereu aceiaşi
Dar cu o aripă mai puţin…
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| vladimir -
2008-03-21 |
Marinela este vizibil faptul ca ai sensibilitate insa sunt de parere ca nu esti destul de critica fata de textele pe care le postezi... uite cateva repere: cauta o idee de la care sa pleci si pe care sa o aspectezi pe parcurs sau incearca sa folosesti cuvantul pentru a creiona stari... un amestec de idei si stari, fiecare dintre acestea tratate superficial, nu se numeste poezie oricat de mult am dori.
|
| Sancho Panza -
2008-03-21 |
"Ne susţinem prin celulele celuilalt
ca într-o festivitate a vrăjitoarelor
sezoniere, ele dau mantra
"retur" sau "paste copy"
pământenilor mai reuşiţi
în viziunea lui Nero sau Chaplin?!
Totul pare o glumă lătăreaţă şi oltenească,
Savurată precum un banc sec!"
Un fragment in care autoarea ne abandoneaza intr-un labirint al reperelor istorice si geografice, noi trebuind sa cautam firul salvator. Si uite-asa am trecut din perioada Inchizitiei in era calculatoarelor, invatand din mers ca nici vrajitoria nu a fost o ocupatie mereu rentabila ("vrajitoarele sezoniere"), pe urma am nimerit in Imperiul Roman, de acolo in perioada antebelica si interbelica, facand un pas urias din Peninsula Italica pana in Los Angeles si, in final, ajungand in Baicoi, ne-am ciocnit si de Nea Marin al nost', . Oricum, fusesem preveniti ca luminita de la capatul tunelelor nu ni se va arata inca din versurile anterioare:
"De atâta alb au îngheţat
şi ideile mai marilor zilei."
Tensiunea este sporita de punctuatie:
"Ce zici de ironia dinspre anotimpuri!?!", cititorul fiind somat, printr-o inaltare a sprancenelor, sa-si puna intrebari, sa se participe, sa se implice. Spre final, insa, autoarea ii demonstreaza ca implicarea cu pricina este inutila, ca intrebarile erau retorice, fiindca
"totul e trecere, doar noi
...suntem mereu aceiaşi "
respir usurata si imi promit sa nu ma mai aventurez in labirinturi daca nu am un ghem in buzunar.
|
| marinela_p -
2008-03-21 |
- Vladimir, Sancho Panza, va multumesc pentru faptul ca v-ati oprit un pic si la vrsurile mele.
- Sancho Panza, comentariul tau este un deliciu. Atat de frumos ai "plonjat" printre versurile mele şi atât de frumos ai prins imaginile si emotiile pe care am vrut sa le transmit! de parca tu ai fi fost autorul versurilor.
Ai prins atat de frumos "tâlcul" versurilor mele! m-ai emoţionat.
Suntem atat de mici, orice am reuşi, în faţa acestui "tăvălug" uriaş, născocit chiar de noi, pământenii: TIMPUL, încât noi doar "curgem" cu el ,"T", marele "T", crezând că înotăm, mai mult, unii ne credem la un campionat de înot.
Cât de frumos! dar în final aflăm adevărul: suntem într-o banală trecere!...materie - spirit - materie,...repetitiv!...
Vă mai aştept,
Cu drag,
Marinela
|
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com