| |
|
| |
dacă şi inima mea ar avea o inimă
care la rândul ei ar avea o inimă
care...
pleoapele încărunţite scutură nisip, înverşunate împotriva cerului de abanos;
nu am uitat nimic din ziua de mâine,
e acelaşi dans istovitor care mă cheamă
să mă trezesc dimineaţa cu gustul amar al pernei între degete.
am plimbat un pas sau doi, nu mai ţin socoteala de mult,
peste amintirile desenate pe trotuare de copii -
în urma mea a plouat adânc, a plouat
cu etaje luminate în siajul nopţii, cu teamă...
la un chip, o fereastră necunoscută şi-a strigat numele,
care se rătăcise şi nu recunoştea drumul spre casă.
- cireşii au astăzi frunze şi sâmburi de piatră
- de la o vreme nici îngerii nu mai ostenesc să coboare
- te urmăreşte un câine...
- ...câinii prosternaţi pe aleile toamnei
- nu sunt o pasăre
- nu eşti o pasăre, eşti o aripă,
eşti un blestem pe care l-a rostit cerul
cu ură şi priviri amestecate în nori.
l-a rostit prin gura păsărilor, totuşi,
prin aripi mari şi negre, totuşi,
bătând încetişor spre o catastrofă vorace din Nord.
- îngheţatul nord...
- punctul în care Nordul, ca punct cardinal, dispare
între vest, sud şi est egal împărţit.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| vladimir -
2008-03-21 |
Mihaela de ce te multumesti cu putin cand ai resurse sa obtii mai mult de la ideile tale?
Inspirata imaginea de inceput ce ma duce cu gandul la matrioshka, acele papusi rusesti asezata unele in altele... dupa aceea expui mai multe imagini total nefiresti ("pleoapele încărunţite") sau banalizate, stoarse de orice semnificatie poetica ("cerului de abanos") ca sa nu mai zic de comico-apocalipsa din "catastrofă vorace din Nord." sau faptul ca "blestemele" se rostesc in mod uzual "din ura" :)
Dar ai si o serie de imagini frumoase... "în siajul nopţii", "cireşii au astăzi /.../sâmburi de piatră".
Finalul e ratat... uite reciteste si tu:
"punctul în care Nordul, ca punct cardinal, dispare
între vest, sud şi est egal împărţit"
|
| olarum -
2008-03-22 |
vladimir (si pe lenin il chema tot asa)
eu sunt constienta ca trebuie sa mai cresc... ai ceva idei? fara gluma.
si, apropo, din punct de vedere fizic, eu zic ca e corect finalul... oricum, l-am cam lasat in suspensie si imi pare rau.
Mih.
|
| Sancho Panza -
2008-03-22 |
Mihaela, as propune sa lasam deoparte ironiile scolaresti si sa ne concentram asupra textelor.
succes.
|
| olarum -
2008-03-22 |
dvs. nu aveti nimic de comentat cu privire la poezie? doar la ironia mea? ma rog...
imi cer scuze si nu mai fac. promit!
Mih.
|
| Sancho Panza -
2008-03-22 |
Ba da, am o opinie despre text.
Consider ca oscilezi intre doua tendinte: intre rostirea alambicata unor lucruri care se pot spune simplu si intre schematizare excesiva, facand poemul sa semene, pe alocuri, cu niste note, cum iti spunea si Bianca sub unul din textele anterioare.
exemple din prima gama:
„pleoapele încărunţite scutură nisip, înverşunate împotriva cerului de abanos”
Incearca , in mod obiectiv, sa vizualizezi imaginea asta. Detaseaza-te de faptul ca tu ai scris-o. Poate vei realiza ca ai intins metafora pana ce a plesnit .
Mai departe:
„am plimbat un pas sau doi, nu mai ţin socoteala de mult,
peste amintirile desenate pe trotuare de copii -
în urma mea a plouat adânc, a plouat
cu etaje luminate în siajul nopţii, cu teamă...”
de ce nu spui, simplu, „am facut un pas/ poate doi”? apoi acel „cu teama” care este inutil acolo, pentru ca deja sugerasesi nelinistea.
„la un chip, o fereastră necunoscută şi-a strigat numele”..........
„eşti un blestem pe care l-a rostit cerul
cu ură şi priviri amestecate în nori.
l-a rostit prin gura păsărilor, totuşi,
prin aripi mari şi negre, totuşi,
bătând încetişor spre o catastrofă vorace din Nord.”
„- punctul în care Nordul, ca punct cardinal, dispare
între vest, sud şi est egal împărţit.”
complici atat de mult, incat emotia se dilueaza, se pierde. La mine, cititorul, nu mai ajung decat niste tentative de inovare a limbii romane care-mi fac gura punga si niste imagini care se surpa in ele insele.
exemple din cea de a doua gama:
„- cireşii au astăzi frunze şi sâmburi de piatră
- de la o vreme nici îngerii nu mai ostenesc să coboare
- te urmăreşte un câine...
- ...câinii prosternaţi pe aleile toamnei
- nu sunt o pasăre
- nu eşti o pasăre, eşti o aripă,(...)”
asta este schita, nu poezie. Cititorul nu te poate urmari, nu poate ghici cum ai trecut tu de la ingeri la caini (care se prosterneaza), apoi la pasari. Intelegi? Ok, sunt de acord cu textele care ii lasa lectorului libertatea constructiei, dar trebuie sa-i oferi si tu ceva mai mult decat…fundatia.
Ce mi-a placut:
„dacă şi inima mea ar avea o inimă
care la rândul ei ar avea o inimă
care...”
(cum bine iti spunea si Vladimir, promitea atat de mult inceputul asta! )
„mă trezesc dimineaţa cu gustul amar al pernei între degete”
"în urma mea a plouat adânc, a plouat
cu etaje luminate în siajul nopţii"
„cireşii au astăzi frunze şi sâmburi de piatră
de la o vreme nici îngerii nu mai ostenesc să coboare”
Bun, tu imi poti spune ca nu am eu capacitatea de a-ti intelege poezia. Poti sustine ca ai scris un text reusit. Poti fi ironica. Dar, crede-ma, asta nu te va ajuta sa evoluezi. Pana la urma, de tine depinde.
P.S. Observatia privind ironia ta la adresa lui Vladimir o facusem in calitate de moderator. Ce ti-am scris mai sus, este o opinie de cititor, nimic mai mult.
|
| vladimir -
2008-03-22 |
Mihaela... zambesc citind comentariul tau si apreciez totusi ca ai incercat sa fii ironica... a fi ironic fata de ceilalti reprezinta un inceput pentru ca mai tarziu sa te folosesti de autoironie pentru a creste din punct de vedere spiritual si sper eu literar. Pentru a scrie poezie trebuie talent dar si multe lecturi, altfel randurile raman doar pentru albumul colegilor alaturi de frunze presate si poze taiate din ziare... trimiterea ta la Lenin reprezinta tocmai facilul acela despre care ziceam ca te multumeste... asa cum ai fi putut sa te gandesti la Vladimir Mayakovsky, care a fost poet si sa imi demostrezi ca esti capabila de ceva relevant.
In alta ordine a ideilor eu cred ca prin analiza realizata in comentariul precedent ti-am oferit niste hinturi despre ce si cum ar putea fi modificat... nimeni nu va scrie aici poezie in locul tau asa cum nimeni nu va suporta mojicia (tot trimitere ruseasca).
Dupa cum am scris anterior ai idei bune insa mai e nevoie si de alte ingrediente pentru un discurs literar calitativ... rabdare, capacitatea de a accepta opiniile altora, dorinta de a fi mai bun, lecturi etc... eu pariez ca scrierile tale vor fi mai bune, insa momentan am sa mizez doar o suma mica, sperand sa ma ajuti si tu.
|
| olarum -
2008-03-23 |
vladimir,
a fi mojic insemna a folosi un limbaj neadecvat (respectiv - vulgar) care jigneste pe cineva, desi nu merita. din acest punc de vedere, nu cred ca ma incadrez in categorie. apreciez ca totusi imi dai credit in continuare si sper sa nu te dezamagesc.
sancho,
iti mutumesc pentru "recenzie', ca sa zic asa... imi pare bine ca ai gasit si ceva interesant citind textul... poate nu sunt fara speranta (asta NU a fost o ironie).
Va mai astept, cu critici, sugestii si (de ce nu) laude..
Mih.
|
| Sapphire -
2008-03-23 |
Mihaela, te rog să revezi regulamentul şi să încerci să îţi ajustezi corespunzător comentariile. Ai fost atenţionată cu delicateţe de un moderator şi de către un editor deja, consideră prezentul comentariu o avertizare. Sper ca de acum comentariile tale să se refere strict la text. Şi nu, mojicia de nici un fel nu este încurajată, nici măcar tolerată pe hermeneia. În sensul arătat în DEX, nu acela prezentat de către tine.
Îmi doresc să cred că ai venit pe hermeneia să scrii şi să creşti. Succes!
|
| Profetul -
2008-03-24 |
textul acesta este poezie doar în măsura în care aparține unui stil care nu s-a inventat încă sau despre care nu am auzit eu încă. în general îmi pare o aglomerare de „rant”-uri
există însă și porțiuni care au certă valoare poetică precum „mă trezesc dimineaţa cu gustul amar al pernei între degete” sau „cireşii au astăzi frunze şi sâmburi de piatră”.
păcat însă că textul nu are ca întreg nici o valoare.
|
| Sapphire -
2008-03-27 |
Şi acest text se regăseşte pe un alt site, sub alt nume. Aşteptăm pe mail eventualele explicaţii pe care le consideraţi necesare.
|
| olarum -
2008-03-27 |
sancho,
scuze daca voi fi mai dura, dar nu mai stii sa citesti?
are EXACT acelasi titlu, acelasi continut etc.
Asta l-am postat din greseala la Alex, era logata pe contul lui pe ACEL site. Greseala mea ca nu l-am scos, dar deja era comentat cand mi-am dat seama, si am lasat-o. Mailuri nu va trimit, eventual messenger. Aveti adresa mea.
Mih.
|
| Sancho Panza -
2008-03-27 |
Ma iertati, domnisoara Olaru, insa nu cred ca o sa va caute cineva din consiliul Hermeneia pe messenger. Din doua motive:
1) nu noi suntem cei care trebuie sa aduca lumina in povestea asta nu tocmai curata;
2) imaginati-va ca avem si alte lucruri de facut.
o seara buna.
PS: Stiu sa citesc, am invatat cand aveam 5 ani. Din cate se pare, inca nu am uitat. Intre timp, am invatat si ce-i acela plagiat. Tot citind...
|
| Sapphire -
2008-03-27 |
Contul acesta este suspendat pentru repetate încălcări ale următoarelor prevederi ale regulamentului: 16.1, 23, 24. Niciuna dintre situaţiile care ar explica apariţia aceloraşi texte sub nume diferite pe două site-uri diferite nu se încadrează în regulamentul hermeneia. Mai mult decât atât, nimic nu justifică limbajul şi atitudinea ta, şi acestea încălcând grav regulamentul. Orice problemă se poate rezolva civilizat; atâta vreme cât ţi-a fost semnalată cu respect o încălcare a regulamentului, ar fi fost indicat să răspunzi cu respect. Pe hermeneia nu se agreează circul, te sfătuiesc să îţi îndrepţi atenţia în alte părţi dacă asta este ceea ce te interesează. Te vom anunţa prin e-mail referitor la durata suspendării.
|

|
|
|