| |
|
| |
semănăm tot mai mult cu o inimă
în care se adăpostesc liliecii
înaintea vânătorii de fluturi
ori cu două vapoare lunecând în derivă pe-o mare
în formă de clopot
acul busolei ne izbeşte de pereţii sticloşi
ecoul se îngroapă-n recifuri are buzele vinete
ne-au răguşit sirenele
şi farul acela nu se mai vede
corul repetă
nu
se
mai
vede
nu se mai vede
intonăm dimineţile de la capăt
cu degete veştede
până când lumina se dărâmă-ntre noi
a venit primăvara - îţi spun
toti poeţii au scris despre asta
în curând mugurii vor înălţa cerul cu doua octave mai sus
trece bucuria prin piaţa tăcerilor noastre, nevăzătorule,
trece în pas cadenţat
şi eşarfele zilei de mâine flutură-n vânt
ca un sunet de corn
într-un teatru ruină
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| A.A.A -
2008-03-19 |
Ideile tale sunt fluide şi converg nediluate către Idee. Tropii sunt inediţi, reuşiţi şi susţinuţi.
A.A.A
|
| Sancho Panza -
2008-03-20 |
multumesc, A.A.A., dar trebuie sa recunosc ca pe mine ma nemultumeste finalul. Recitindu-l dupa postare, am avut senzatia ca ceva imi scapa.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com