| |
|
| |
īn visul meu pluteam pe-o apă
uneori mi se părea o oală mare de pămānt
īn care cineva īşi făcuse o sangria din pāntecul tău
amestecat cu cele o mie de culori
pe care īmi plăcea,
Doamne cāt īmi mai plăcea
să le visez numai ale mele
apoi mai erau
vreo doisprezece nechemaţi pe-acolo
şi un singur marinar
sărbătoreau cu toţii botezul nostru cu şampanie
īn contumacie
navigānd
prin gibraltar
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| hialin -
2008-03-17 |
Imi par trimiteri biblice din ultima parte a poemului, insa nu sunt prezentate clasic. 12 apostoli...nechemati, Dumnezeu - marinar, contumacia - trimitere la judecata divina. Partea aceasta imi pare bine construita cu elemente bine conturate.
"Plutirea pe apa" din inceput identificarea cu divinitatea.
Imaginea cu "sangria din pantec..." mi se pare usor macabra.
As inlocui "pe care īmi plăcea,
Doamne cāt īmi mai plăcea
să le visez numai ale mele" mi se pare nepotrivita in context.
Ialin
|
| bobadil -
2008-03-18 |
Este un text vechi pe care am simtit nevoia sa-l pun aici, pe Hermeneia. Multumesc Emil pentru trecere si pentru observatii. Intr-adevar si mie mi se pare acum, privind cu ochii de acum adica, acea parte inutil de discursiva (ca sa nu iti mai spun ca intreg tonul poemului mi se pare inutil de aluziv si de romantic). Pe de alta parte am simtit re-scriindu-l aici ceva de atunci ce mi se parea ca intretimp pierdusem iremediabil.
Andu
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com