| |
|
| |
s-au adunat la înmormântarea lui
în capul mesei stătea un număr cu noroc
se-mplineau amintirile cu vertebre dislocate
şi pumnii strânşi
babele treceau prin faţa uşii
scrâşneau din proteze
se opreau după perdelele murdare
îşi făceau crucea
mortul stătea întins pe un os uriaş de cămilă
buzele îi ardeau şi el râdea
cu gura până la urechi
mortul râdea cu poftă / femeile
se adunau în jurul lui
construiau şantiere pe umărul dezgolit
copiii erau fericiţi
copiii inventau macarale în loc de aripi
îşi puneau mâinile după cap
şi se aruncau în căldare
mortul se aşeza într-un aer străin
ca un cuţit într-o pâine uscată urla:
închideţi uşile trupului meu
vreau să mă întorc
acasă
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| alma -
2008-03-17 |
Cred ca motto acela nu prea are ce cauta aici in poezie, ca iese manea asa cu totul. Mai trec cu penita, sa vad daca ai schimbat, intai.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com