| |
|
| |
Îmi fac inimi de carton- numai bune de aruncat la coş
Construiesc oameni din puzzle
Mama plânge, lângă aragaz, după tata,
Care a murit la level 10
Eu adun cămăşile pe care mi-am imprimat buzele,
în speranţa că pot duce la reciclat iubirea
În lume totul e banal, un joc de-a hoţii cu vardiştii
Castele de nisip se dărâmă în fiecare zi – un World Trade Center + alte păpuşi
rămase fără baterii
Copiii de bani gata schimbă monopoly pe celebrele barbie
şi viceversa
E noapte, se sting luminile în camera cu jucării…
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com