| |
|
| |
de fiecare dată când mi se-ntâmplă aşa
pleava se aşterne peste ochiul lunii
cu două-trei minute mai devreme sepia adoarme
şi visează o mare
fără urmă de picior
de fiecare dată când mi se-ntâmplă să adorm
visând pun la îndoială invizibilul
şi mă trezesc într-o lume în care
toţi peştii suferă de lumbago
eşuaţi pe-un ţărm de agată
dintr-un sud calcinat
iar eu
doar soarele, un leu al cerului
cu furia şi mantia mea
de albine
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
lucian -
2008-03-13  |
pentru fantasticul poemului si pentru imaginatia autorului, dar mai ales pentru faptul ca mi-a placut poezia de la prima citire, va rog sa acceptati gestul meu de a va acorda multe felicitari cu o penita.
|
| bobadil -
2008-03-14 |
Mircea iti multumesc mult, dar pe viitor te rog sa nu ma mai faci sa ma simt asa de batran :-) Sa auzim numai de bine,
Andu
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com