| |
|
| |
există un pa de zi, alb, rotund, un pa de noapte,
un pa de început şi un pa de sfârşit,
există un pa de lumină şi unul de întuneric,
un pa înainte de care să asculţi şi un pa după care să aşterni o cruce,
însă există un singur pa pentru lecţia
despre cub sau alte forme lumeşti
există un pa în loc de ce mai faci, un alt pa în loc de la revedere şi un altul
în loc de te iubesc, există un pa de o clipă şi un pa de o viaţă,
un pa bun şi un pa rău, un pa alb, lucios, ca o gheară prinsă de cer şi un altul, negru,
un pa masculin, atunci când eu spun pa, domnului Pa
şi un pa feminin, când domnul Pa îmi spune mie, hai pa,
există un pa al celorlalţi, gri, neutru, cu urme de ceaţă pe degete,
însă există un singur pa al domnului Pa, albăstrui, deasupra mâinilor mele
există un pa de drum lung şi un pa scurt, de un pas, doi, de o viaţă, două, apoi există
un pa de o întrebare, tu esti cub?, şi există un alt pa, de răspuns, cubul suntem noi,
există un pa perfect, abstract, rece, al imaginaţiei mele, şi un pa imperfect, real, tandru, al
domnului Pa, apoi mai există un pa de traversat o stradă şi un pa răsfirat, calm, de privit lumea
prin sticla ovală a ceasurilor, există un pa după care
să ne ascundem şi un alt pa după care să ne recunoaştem,
eu, tu, şi ceilalţi, cu buzunarele lor, umplute cu pa
cu braţele lor, umplute cu pa
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| batori -
2008-03-14 |
Alma, acest Pa al tău mi-a atras atenţia la "primul" Pa, mai exact prima ta poezie din ciclul PA care mi s-a părut reuşită. Nu prea scriu poezie dar îmi pot da seama când ceva îmi place. Asta este.Măcar de citit putem să citim. Dacă toată lumea ar scrie poezie, cine ar mai bate cuie în bocanci?
Ceea ce vreau eu să spun este că trebuia să te fi oprit la primul Pa. Restul... "poeziilor": doi şi trei sunt ceva de genul filmului Highlander în care nu-l mai regăsim pe San Connery...ci doar efectul de "nemurire" în sine. Poezia ta Alma...poate fi nemuritoare şi printr-un singur Pa....)Am citit poezii de la tine. Tot de pe hermeneia (bune şi foarte bune) şi sincer nu am înţeles de ce ai ţinut să continui poezia aceasta?
Ca spicuiri:
a)"îi punem aripă coadă, un zmeu ca la carte, un zmeu de hârtie" (chiar trebuia să ne faci să-nţelegem că este din hârtie?)
b)"domnul Pa îmi spune că domnul Pa din poezie e altfel
decât domnul Pa din realitate pe când domnul Pa
din poezie înalţă zmeie ca la carte pe când domnul Pa din realitate
nu are zmei de hârtie nu are zmei de hârtie" (ai vrut să iasă o joacă de copil cum că: această jucărie este jucăria numai şi numai a mea, te spun mamei sau doamnei educatoare dacă nu mi-o dai acum! - nu are stofă de strofă de poezie...)
c)"am scris platitudini, iar acest lucru îmi va aminti
de Peter Pan şi asta o să fie cam tot" - deja Peter Pan este prea mult spus, amesteci personajele sau le dai o haină nouă pentru nu ştiu... (probabil ai o idee tu pe undeva cu acest Pan...) dar nu sună bine, mă rog... Pan/zmeu, nu prea ţi-a ieşit.
De poezia de faţă nu mai spun nimic. Nu-mi place din capul locului. O ameţeală totală. Nu am putut s-o citesc până la sfârşit.
|
| alma -
2008-03-14 |
Batori, pacat ca nu ai reusit sa citesti pana la sfarsit, ca sfarsitul e cel mai reusit. Multumesc pentru opinie! Voi tine cont de ce ai scris tu. Sau poate ca nu :-).
|
| bobadil -
2008-03-14 |
In general acest gen de prozodie este riscanta iar Alma aici cred ca si-a asumat riscurile de rigoare. Asta pentruca foarte usor te poate duce gandul sa inlocuiesti pe "pa" cu altceva, bagatelizand astfel, desigur, intregul demers poetic.
Mie mi-a placut insa... am gasit aici o imbinare de modern cu clasic in exprimare, plus un amestec ingenuu de perspective din diferite unghiuri asupra acestui "Pa". Una peste alta, desi poate parea o joaca, acest text este suficient de serios si de bine cladit.
Andu
|
cailean -
2008-03-15  |
Până să citesc "pa-ul domnului Pa" al Alinei Manole, eu nu-l prea înţelegeam, şi-l consideram fad şi gol, un fel de înjurătură pe lângă "servus-ul" nostru. Acum stau şi mă gândesc, da, are dreptate, convinge, căci ce te poate convinge mai bine, dacă nu un argument poetic. Privit aşa, din toate părţile deodată, dă bine şi nu-l mai vezi atât de gol. Nu-ţi trebuie răbdare să-l citeşti până la capăt, ci interes. Un interes pe care ţi-l trezeşte aparenta joacă de-a "din partea asta cum arăt?", dar ai grijă ce spui, pentru că la mijloc e inima mea. Da, e un joc inventat pe loc, dar numai poetul inventează atât de frumos. Priviţi cum se ţes în jurul lui o sumedenie de lumi!
Peniţă pentru argumentarea poetică a unui gest străin.
|
| alma -
2008-03-16 |
Andu, ai surprins ideea cum ca "Pa" poate fi inlocuit cu orice. Asa cum orice poate fi inlocuit cu orice, si ca nimic nu este de neinlocuit etc. Chiar ma gandeam sa dau titlul volumului asa, sa aiba ce comenta fracturistii :-).
|
| alma -
2008-03-16 |
Cailean, desigur că servus-ul vostru vine din timpuri istorice şi are ceva înţelesuri intrinseci. Noi, cu pa-ul nostru searbăd, a trebuit să inventăm sensuri şi direcţii, să dăm culoare şi să îmbrăcăm o silabă ternă. Apoi să ne imaginăm că. Mulţumesc pentru peniţa la "pa"!
|
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com