| |
|
| |
este din nou ora patru
un patru grav colțuros
puțin lăbărțat
rece ca un bărbat adevărat
treaz
claustrofobic
inima bate īn partea ei
lovindu-se de grilajul coastelor
ca un arc de primăvară
este patru
și nu īnseamnă nimic
lucioasă luna īmi unge umerii
cu miere și ruj
amorțesc īn mine călimările nopții
un cortegiu fără semne de punctuație
rătăcit īn labirintul
din mine
adorm
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Flueraşu Petre -
2008-03-13 |
interesanta ideea poemului, incerci sa pleci de la un amanunt foarte mic pentru a sugera in final o stare complexa.
ai insa 2 hibe majore: repetitia lui patru - inteleg ce vrei sa sugerezi prin asta, dar nu cred ca te ajuta, sunt scurte versurile, putine, si plictiseste acel patru repetat acolo
finalul este foarte plat, am mai citit in nu stiu cate poezii un ultim vers "adorm" - e banal - la fel ca si labirintul, a devenit deja un cliseu, toti ne ratacim la un moment dat in noi...
petre
|
| alma -
2008-03-13 |
Da, finalul e problema aici, adorm si labirint. Poti sa il elimini de tot. In rest, e frumos, mi-a placut.
|
| Profetul -
2008-03-13 |
dimpotriva, acum la recitire mie imi place si mi se pare potrivit cam totul, mai putin "ca un arc de primavara". suna aiurea
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com