Se-anunţă primăvara
Cu-n buzdugan de patimi
Şi raţii de căldură
Īn tocul de la uşi,
Iar eu, ca niciodată,
De frica avalanşei,
Adulmec pe la colţuri
Cu palmele căuş;
Mă văd ca-ntr-o oglindă,
Cu venele deschise,
Foşnind de īncordare,
Tristeţe şi de zel
Şi-mi tatuez cu grijă,
Īn carne, la răscruce
De dragoste şi viaţă
Nescrisă-un ghiocel.
Se-ntorc din nord, īn stoluri,
Pe treptele de spumă
Mari păsări care-l poartă
Ca pe-o solie-n clonţ,
Dar tu priveşti, rămasă
Sub lespede, īn iarnă,
Cu ochi-adānci şi umezi
Ca urmele de glonţ
Şi hotărăşti deodată,
Cu glasul tău mai aspru
Ca fulgerul ce urcă
Mānia īn Olimp,
Că zborurile-s frānte,
Miresmele - minciună
Şi nu e primăvara
Īn mine - anotimp.
13 III 2008
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com