| |
|
| |
întâlnirea cu zorile-faţă-n faţă cu marele "azi ",
ne îndeamnă
să privim
copacii depărtaţi-care au în loc de frunze visele noastre.
chipul soarelui reflectat în pupile
colorează amurgul cu miresme de bucurie.
de multe ori ,
confundăm luna cu o lămâie ;
o stoarcem :
licoarea este foarte amară.
o vărsăm repede la rădăcina unui alb trandafir :
să ne aline durerea,
amărăciunea.
altă dată,
legăm Steaua Polară de un fir de aţă şi alergăm nebuni peste dealuri.
când stelele pun cununi de barbânoc
în copaia luceferilor,
plonjam stingheri
în valurile înspumate ale apusului,
pentru
a ne regăsi uniţi,
indestructibili…
în răsărit.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| hialin -
2008-03-12 |
In comparatie cu celelate poezii pe care le-am mai citit de la dumneavoastra, aceasta este una destul de slaba. Seamana cu o compunere de scoala generala.
"ne indeamna"/"sa privim" constructie slaba, non poetica. Miresme de bucurie... un sentiment trebuie sugerat, nu explicitat- sens conotativ nu denotativ.
Din prima strofa as pastra doar "chipul soarelui reflectat în pupile".
Luna comparata cu lamaie... un mare stereotip. Am intalnit foarte des aceasta comparatie.O varsam "repede" (din nou, ideea ar trebui sugerata) ? "Sa ne aline durerea" - alt stereotip (clasic).
Din ultima strofa as pastra versul doi. In rest... imagini romantice cu iz eminescian.
Cu parere de rau, acest text este sub asteptari (evident, parerea mea !)
Ialin
|
| Ani -
2008-06-13 |
Emil, părerea ta contează foarte mult pentru mine, pentru ca esti un cititor erudit si nepărtinitor.
Cam asa e, ce să fac?Am avut in cap tradiţii legate de nuntă si de botez. Chestia cu lămaia, mi se pare cam dură,. Să văd dacă găsesc altceva.
mai vorbim.
mulţumesc.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com