| |
|
| |
Nu ştiu cum să-ţi descriu vocea frumoasă,
Care m-a convins cât trebuie să mai trăiesc
Chiar şi când grăia ca folia cocoloşită.
La urechi purtai cărăbuşi din chilimbar de nori.
Albastru verii plutindu-ţi prin plete lungi
Înfăşura pretutindeni ca în apa râului.
În emisfera ta stângă, în centru privirii pe os,
Proiectai zile pe care le imaginam împreună.
Priveam îmbrăţişaţi ca la cinematograf.
Trosneau sinapsele în tunetele fulgerelor de vară.
Şi neuronii consumau conştient vreascurile cărnii.
Se despleteau în oglinzi privindu-se intens.
Picioare nenumărate purtau gândurile aleatoriu.
Păianjeni plutind prin deşerticul vis al nopţii
Târându-se. Globuri oculare sclipind.
Totul începea acolo unde pământul devenea cenuşă
Şi ciuturile încă mai scoteau apă din durerea
Purtată în vocea ta de ambră curată.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| alma -
2008-03-08 |
Deosebita ultima strofa a poemului.
"Totul începea acolo unde pământul devenea cenuşă
Şi ciuturile încă mai scoteau apă din durerea
Purtată în vocea ta de ambră curată."
|
| hialin -
2008-03-10 |
Un text care abunda in elemente anatomice de tip cerebral, care il face destul de greu de perceput.
In primul vers apare o afirmatie prin negatie "Nu stiu cum sa-ti descriu vocea", dar cu toate astea dati un atribut vocii "frumoase", atribut care, pe langa faptul ca este slab, combate ideea initiala a versului. "Nu stiu cum sa-ti descriu vocea ...descriere" se contrazice singur.
La "Albastru verii" am o banuiala ca ar trebui scris articulat. Stiu ca "albastru" adjectival se scrie nearticulat, dar daca as fi zis "movul verii" clar apare si articol pentru ca se substantivizeaza. Cel putin asa cred... Chiar mi-as dori o a doua parere, daca poate cineva sa dea o explicatie gramaticala ceva mai logica si mai coerenta.
Cred ca varianta corecta este "globi oculari", dar daca e intentionat("licenta") pentru pastrarea unui ritm... e bine.
"foaia cocolosita" ... atribut stilistic destul de inestetic (parerea mea).
Mi se pare mai reusita strofa a doua fara "floricele" scientologice si cu idei mult mai poetice.
Ialin
|
| lucian -
2008-03-10 |
multumesc alma. sensiblitatatea ta este evidentiata aici prin versurile ce le-ai reamarcat. te mai astept cu drag.
hialin, rationalitatea ta este mereu binevenita. cand ma voi hotara sa public un volum de versuri, te voi ruga insistent sa iti spui parerea despre el, daca vei voi. in ceea ce priveste acest poem, iti multumesc pentru insistenta ta. asadar, am schimbat, cred eu, prima strofa, nu pentru a suna frumos, ci pentru a avea autenticitate. "albastru" a devenit "albastrul" pentru ca asa e corect, cum bine ai observat, iar în ceea ce priveste "globii" prefer licenţa poetică. mi se pare imaginea "globilor" oculari cumva fantastica.
in ceea ce priveste "foaia" era vorba despre "folia", ceea ce marturiseste o graba in citirea textului, chiar si o superficialitate - fie-mi ingaduit sa spun - in comentariu, ceea ce nu vreau sa accept, datorita felului intrinsec in care ai comentat poemul.
iata şi poemul asa cum cred ca ar trebui sa fie:
Din vocea ta
Nu ştiu cum să-ţi descriu vocea frumoasă,
Care şi când grăia ca o folie cocoloşită
Era la fel de convingătoare ca viaţa.
La urechi purtai cărăbuşi din chilimbar şi norii.
Albastrul verii plutindu-ţi prin plete lungi
Înfăşura de pretutindeni ca apa râului.
În emisfera ta stângă, în centru privirii pe os,
Proiectai zile pe care le imaginam împreună.
Priveam îmbrăţişaţi ca la cinematograf.
Trosneau sinapsele în tunetele fulgerelor de vară.
Neuronii consumau conştient vreascurile cărnii.
Se despleteau în oglinzi privindu-se intens.
Picioare nenumărate purtau gândurile aleatoriu.
Păianjeni plutind prin deşerticul vis al nopţii
Târându-se. Globuri oculare sclipind.
Totul începea acolo unde pământul devenea cenuşă
Şi ciuturile încă mai scoteau apă din durerea
Purtată în vocea ta de ambră curată.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com