| |
|
| |
sunt un copil ciudat azi
îmi beau laptele noaptea
de unul singur
îl beau rece
nu mai suport căldura
de niciun fel
îl beau în beznă
să nu-i văd culoarea
mă oboseşte albul său
mă obosesc fluturii
ce se adună în jurul luminii
nu mai vreau să văd
pe niciunul mort
nici viu
vreau să simt gustul laptelui
doar
şi să-l aud
cum picură-n linişte
în sufletul meu atât de gol
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sixtus -
2008-03-06 |
Aici, simplu dar penetrant, il regasesc pe Djamal.
|
| Djamal -
2008-03-06 |
multumesc de citire si pentru apreciere.
|
| bobadil -
2008-03-07 |
Incerc din nou sa las un comentariu aici. Comentariul meu suna cam asa: eu scriu si dup-aia uite cum dispare ce am scris! Astfel Djamal nu imi mai multumeste in felul sau caracteristic dar nici nu pricepe nimeni (si nici eu) nimic.
Andu
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com