| |
|
| |
cīnd ne-au adus pe punte
eram deja intoxicați
cu aer și cu dezmierdare
ni s-a spus īn treacăt
aceasta este viața
dați din picioare
dar ne-au ascuns
printre felicitări și bolboroseli
gaura cea mare
de sub linia de plutire
se īnsera și fusese probabil
o genială scăpare
noi deja visam cu ochii īmbibați
cu lacrimi de lapte și sare
plămădeam īn dendrite
o mie de ani mirositori a pepene verde
și a ploaie cu soare
dar apa intra ca o iederă albăstruie
īnșfăcīndu-ne milimetru cu milimetru
doar noi credeam că este
o simplă eroare
de percepție probabil īntīmplătoare
eram prea atenți la detalii
și la semnificațiile ascunse ale fiecărei stele
căzătoare
treptat īnsă am īnceput să aruncăm
peste bord
cīte o mobilă cīte o carte
uneori un om alteori o casă
o floare
am renunțat la detalii
la sīmburi la haine
am aruncat și ultima īntrebare
prea grea pentru corabia noastră
pe jumătate epavă
pe jumătate
arcă plutitoare
iar astăzi privim goi
la tot
am vrea să mai putem să mistuim
un foc
adīnc
dar undeva cīndva
ne-am aruncat
pe noi
salvīnd această aparență-nșelătoare
de căpitan rămas pe puntea rece
neīnvins
de sine
și de ea
marea cea mare
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sancho Panza -
2008-02-29 |
faina arcuire spre metafora finala, a capitanului ramas la datorie in plin dezastru...(aparent?).
mie mi-a placut.
|
| Profetul -
2008-03-03 |
mă bucur să observ că textul ăsta nu a rămas total neobservat. ne mai citim
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com