pal emilian -- bună dimineaţa eşti în gara de nord -- poezie

ştii de cîte ori am visat că mă înec şi părul tău nu era niciodată acolo
să mă agăţ
de fapt nu era nimeni acolo
mă înecam dar de murit nu se întîmpla niciodată
probabil ce uşurare

există momente de singurătate cumplită de care ar trebui să-mi fie frică
de care mi-e frică
momente în care aud tot ce se întîmplă în mine
inima se face mică şi se ascunde sub coaste
sîngele curge rar tot mai rar tot mai rar nu mai curge deloc
mă întreb simplu dacă mai prind ziua de mîine
dacă sting lumina se aprind oamenii îi văd ca neoanele din herăstrău
merg la braţ cu inima mea încerc să-i arăt oraşul acesta

nimic nou ascult poets of a fall aştept un telefon poate o cruce
nu m-am rugat demult mama nu mai are pe cine să trimită să cumpere apă plată
în prima zi de muncă frate-miu a rămas fără un deget
cam asta se întîmplă în lipsa ta

există momente de sinceritate cumplită cînd mă surprind vorbind singur pe stradă
bună dimineaţa eşti în gara de nord ai bagaj te ajut
părul tău
părul tău m-a salvat într-o zi de la înec şi eu nu uit oamenii care mi-au făcut
bine la un moment dat

sunt puţin obosit aş bea ceva poate o bere neagră puţin singur
m-am săturat de metafore rîd ca şi cum aş plînge
capul meu e o varză
luni interviu marţi interviu doamne ce treabă ai tu cu mine
ce am eu să-ţi cer

nimic n-are sens
cineva mă întreabă care e povestea din spatele poveştii
eu mă întreb dacă mai e vreo poveste pe care să mi-o citească cineva
oricine în momentele de sinceritate cumplită
pentru că atunci e noapte şi nu pot să dorm
fără să ştiu dacă oamenii mai sunt buni
fără să ştiu dacă emil nu s-a transformat cumva în valerian cu limba atîrnînd printre gratiile secţiei de psihiatrie
cineva mă întreabă dacă pot să aştept pînă în aprilie
bună dimineaţa eşti în gara de nord ai o geantă roşie cu haine spălate
şi perna de împărţit ca felia de pîine

de cîte ori am visat că mă arunc şi părul tău nu era niciodată acolo
de fapt nu era nimeni acolo

nimic n-are sens
nici mersul pe stradă la o adică unde să merg
nici telefonul nici bancomatul nici biserica rusă care nu mai e rusă dacă
nu căscăm amîndoi gura
pe chipul meu niciun chip
pe chipul meu niciun fel de voinţă
inima se face mică mică şi se ascunde sub coaste
pun ogarii să o scoată ca pe un iepure hăituit într-o zi de vînătoare

oho şi cum ne mai certăm cine doarme la margine
cine doarme la perete
mirosul tău dimineaţa pielea ta ca laptele dat în spuză
la o adică unde să merg şi ce să-i cer eu dumnezeului

sunt un om simplu care se compune
se recompune
se regrupează ca o armată după ce a pierdut încleştarea
bună dimineaţa eşti în gara de nord nu mai avem pîine ulei
şi prosoape curate