pal emilian -- into my arms -- poezie

de altfel o duc bine încă mai pierd încă mă pierd
nu cred în dumnezeu dar dacă aş crede probabil l-aş întreba o mie de lucruri
pînă se plictiseşte
l-aş întreba de exemplu cînd se termină orele la facultate ca să ştiu cînd să te aştept
să mă strecor în spatele tău şi să te îmbrăţişez pe furiş.

încă mai pierd. eu îţi povestesc de leonard cohen tu îmi spui de sora ta care ţi-a văzut îngerul cînd erai mică.
încă mai pierd. dimineaţa părul tău îmi intră în gură în ochi mă hrăneşte.
nu cred în dumnezeu sau în îngeri deşi din geaca mea au ieşit penele de zici că sunt un înger năpîrlit. dar dar dacă aş crede aş întreba ce înseamnă a aparţine şi dacă mă joc cu toate cuvintele cînd spun că îţi aparţin.

urma din pat după ce te trezeşti şi te duci să te speli pe dinţi mirosul tău care îmi spune că vei rămîne. las capul pe pernă senzaţia de confort pe care numai oamenii ţi-o pot da. numai oamenii care se uită în ochii tăi şi ştii că dimineaţa vor fi tot lîngă tine.

îmi mai place să-ţi ascult inima. tot timpul îmi imaginez ce gust are inima cum arată. ca o inimă de pui pe care o ascundeam cînd eram mic în piureul de cartofi.
îmi place să-ţi ascult inima. vorbesc cu ea pentru că ţie nu-ţi pot spune toate acestea. nu ţie sau cel puţin sunt prea timid.

de altfel o duc bine. încă mai pierd. încă nu cred în dumnezeu încă nu mă sună mama părul tău mă hrăneşte îmi inttră în gură în ochi ascund inimi în piureul de cartofi mă întreb ce gust are inima ta.