francisc - 2008-02-20

nu ma impac cu alternativa masculin/feminin din titlu. si vad aici mai multe texte. cate, ghici ghici, licurici..

Sancho Panza - 2008-02-20

Dorin - din cate stiu, licuricii au vedere compusa...:) acolo trebuie sa fie cheia multiplicarii. crede-ma, e un singur text. iar femininul acela are rostul lui. cel putin, in mintea mea de insomniac(a). multumesc de semn.

hialin - 2008-02-20

Un text in stilul specific cu destul de puitne "hibe" (punct de vedere subiectiv, evident). Comparatia "tacute ca melcii" daca o privesc in ansamblul textului, care are o tenta metaforica nu-si are locul. Nu spune nimic deosebit. Daca spun tacute sau tacute ca melcii... spun cam acelasi lucru. Cred ca versul cinci ar trebui fragmentat cumva pentru ca in lipsa diacriticelor e dificil de intuit imediat conexiunea. Nu-mi place imaginea ciocarliilor, mi se pare in plus, nu-i intuiesc rostul. Remarc " atât de multă că poti auzi cum întunericul sparge stele căzătoare-ntre dinţi şi numără molii" si finalul. Ialin

Sancho Panza - 2008-02-20

Ialin, am citit commul tau, l-am intors pe toate muchiile si m-am cam taiat in sintagma "in stilul specific". Venind de la tine, adica de la un cititor exigent, nu stiu daca e cazul sa-mi fac autocritica si sa promit ca nu se va mai intampla...ori sa ma bucur. Acum, despre ce te nemultumeste in text: 1) mi s-a parut scolareasca o exprimare de genul "diminetile trec tacute si lente"...de unde melcii aceia, ca simbol al incetinelii, al tarasului. Bun, putea fi si o broasca testoasa, insa melcii trimit, simultan, si spre o perceptie tactila - senzatia aceea de rece-ud-vascos... 2) ciocarliile. ciocarliile sunt pasarile diminetii, Ialin...le-ai auzit vreodata cantand in zori, in lanuri? de ce raman infipte in coastele sfintilor? ehei, e lucru stiut ca pana la Dumnezeu... gata, ajunge, prea ma explic; tocmai mi-am amintit ca nu-mi place sa fac asta. e bine ca ti-a placut, totusi, ceva...multzam. :)

Profetul - 2008-02-21

mi se pare mie sau de pe la mijloc incepe un alt text?

Sancho Panza - 2008-02-21

Virgil...aaa, si tu?! ce sa va raspund? eu am scris un singur text; unitar in concept, dupa subiectiva mea opinie. doar de nu m-oi fi scindat in momentul creatiei, fara sa constientizez... dar tot as vrea sa stiu ce anume ti-a sugerat ruptura de idei. de ce ti se pare a fi "doi in unu"?

vladimir - 2008-02-21

Nu-i deloc rau ceea ce ai scris tu aici... ritmul interior e bun, putine asperitati si acelea lasate cred numai asa din dichis, imagini puternice asezate pe fundaluri discrete pentru a evidentia, perspectiva fotografica... nici eu nu ma impac cu titlul, prea nehotarat si cuminte pentru un text care respira ambitie... de acord cu ciocarliile acelea "tacute" cu forta, din motive de logica elementara... protestez evident impotriva melcilor, "fotografiati" intr-o postura indecenta ca si diminetile... foarte dinamic acel "cresc"... final slab, de te apuca jalea ca se irosesc asa versuri frumoase. As termina asa... ciocârliile au rămas atârnate de cer cu ciocul înfipt între coastele sfinţilor dimineţile tăcute ca melcii rareori se aud străbunicii ca printr-un fluier vântul oftează prin ei în ultima vreme au prins rădăcini şi cresc fara in-variabile:)

Aranca - 2008-02-21

cred că are dreptate Virgil: de la mijloc se schimbă atât de mult cadrul şi planurile filosofice dorite încât pare alt poem...

Sancho Panza - 2008-02-22

bine, m-ati convins. cum spunea Marina inttr-unul din comentariile anterioare, sunt inegala... ma consolez, totusi, cu gandul: mai bine inegal decat anost...:) va multumesc pentru pareri.

Sancho Panza - 2008-02-22

Vladimir - ce-ai scris tu acolo este o ALTA (frumoasa) poezie... o sa ma convingi sa-ti propun scrierea unui volum "la doua maini"! multumesc mult.