| |
|
| |
īn imensitate
mănușile ei negre
peste luciul alb al dalelor de faianță
degete lungi
pipăind robinete de porțelan
gītul prelung al sticlelor
tăblia rece a fiecărui pat
moartea are o slăbiciune
pentru liniștea tandră
a după-amiezelor
de spital
cīnd mori și nu știi că este
aievea
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| alma -
2008-02-19 |
Ma straduiesc sa inteleg finalul.
|
| Profetul -
2008-02-19 |
si... nu l-ai inteles?
|
| alma -
2008-02-19 |
Ba cum nu, dar are atatea intelesuri...
|
| cailean -
2008-02-19 |
Nu murim de tot niciodată. Ea numai vine cu manuşile ei negre ca să ni le fluture īn faţă. E şi acesta un fel de a trăi, nu? Bun studiu.
|
| Profetul -
2008-02-20 |
multumesc Cailean. Nu te-am mai vazut de multa vreme pe aici.
|
| vladimir -
2008-02-21 |
Calin a gasit cuvantul potrivit pentru acest text... studiu. O mica bijuterie, foarte reusita ca dinamica... eu as incepe cu versul doi, cu albul subinteles :)
|
| Profetul -
2008-02-21 |
da dom'le, ai dreptate. nu stiu cum mi-a scapat gafa aia de la inceput. nu imi vine sa cred.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com