| |
|
| |
de câte ori te vedeam aplecat
voiam să te întreb
tu când taci în faţa zidului
te gândeşti la pietrele sale
sau la luciul din ochii lor
mie când sunt răcit
îmi fuge gândul
doar la şerveţelele albe
unde îmi voi aşterne frigul
şi la o zi însorită
pe care o voi decoji
neinteresat nici măcar
de soarta sâmburilor săi
ascultă
după ce-ţi termini plecăciunile
şi tăcerea
te aştept să ciocnim un pahar
şi să-l bem pe Dumnezeu
până la ultima picătură de sânge
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2008-02-17 |
sâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanţe ascuţite de pietre, alteori tristeţea norilor din noi.
remarcabilă imaginea:
"te aştept să ciocnim un pahar
şi să-l bem pe Dumnezeu
până la ultima picătură de sânge"
atenţie, un typo: "plecăciuile".
|
| Djamal -
2008-02-17 |
Marina, iti multumesc de citire si pentru apreciere.
toate cele bune
|
| francisc -
2008-02-17 |
si de ce nu ma intrebi niciodata?
iti dai seama cum sună in fata lui malac sa i spui ca tu iti asterni frigul si decojesti o zi ( o zi???)
neinteresant spui?
un paharel ciocnim, da
vampirule! :)
|
| Djamal -
2008-02-18 |
dorin, noroc
|
| Sixtus -
2008-02-18 |
Ce sa mai zic?! Nimic! E suficient sa ascult (cu urechea interioara)/ Sa vad (cu al treilea ochi)/ Sa simt parfumul si gustul sangelui pe care-l «bem pe Dumnezeu
până la ultima picătură»/ Pipaindu-l. Occident? Orient? - Ambele: A Treia Cale. Cu o mare simplitate. Dincolo de cuvinte. Sau prin cuvintele tacerii. A mai da "penita" e un gest de impietate.
|
| Djamal -
2008-02-18 |
Manolescu Gorun, spusele dumneavoastra valoreaza mult mai mult decat o penita,
multumesc mult
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com