| |
|
| |
Sorin are gura plină de cuie
cu privirea-n jos
le scoate unul câte unul
le înfige-n tălpi
ca nişte rădăcini
pleoapele
i se mişcă ritmic
după bătăile ciocanului
pantalonii săi
au şapte petice mari
după culoarea fiecăruia
îşi numără zilele
Sorin se alungeşte pe spate
gol şi alb
cu ochii plini de paşi
şi de sunete
el are atâtea cuie
în jurul său acum
iar pantalonii
îi sunt undeva
în mijlocul unei haite de câini
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Sixtus -
2008-02-18  |
Surpriză – Djamal ȋn alt registru – al poeziei „narative” – pe marginea lui 7 (şapte vaci slabe şi idem grase/ şapte culori ale spectrului luminii/ şapte păcate/ etc.) – combinat cu „rădăcinile – cuie” (răstignire/ dezbrăcare de haina (pantalonii) de „piele” limitativă/ bună de dat la cȃini/ (ajuns «gol şi alb
cu ochii plini de paşi
şi de sunete») la o percepţie/ extrasenzorială – iar „albul” aici are alt rol/ mai subtil/ decȃt al „luminii albe”/ cel al „luminii incolore”/ din Sufi (cine face confuzie, e treaba lui; pentru cine nu, e un paradox revelator).
Cam tȃrziu semnul care ȋl las. Dar am recitit poezia de mai multe ori. Şi, de fiecare dată, „altfel”. Mulţumesc Djamal
|
| Djamal -
2008-02-18 |
cu deosibita bucurie, placere a fost din partea mea.
va multumesc pentru perceptie si apreciere
onorat de vizita
|
| Djamal -
2008-02-18 |
erata
deosebita
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com