grauenfels adrian -- Amintirile unui Sfinx -- poezie

prima pagina - info - poezie - proza - experiment - interactiv - arte vizuale - traduceri - limbi straine - bilingv
autori - HERMEGAL - regulament - HCODE* - contact - arhiva

Hermeneia

poezie
generala

Amintirile unui Sfinx

de grauenfels adrian (nepotul lui rameau)
autor hermeneia

uite acum te-am văzut
sfinx în nisipuri care mă înghit
cleopatra unui soare gol
cu mine eu nu sunt
de tine sete cât nilul la cataracte
roze aruncate în vânt
cât sa le prinzi înapoi cu buze însângerate
trecerea mea prin tine seara
mişcări lente de sclavi biciuiţi de faraon
sărate glezne cu care treceam prin mlaştini şi plantaţii de bumbac
vroiam sa rod mangrovele care îmi înghiţeau cerul gurii
doar al tău era cu toate gusturile lumii în el..

2008-02-13
368

nepotul lui rameau

Cele mai noi texte publicate

Vuiet gol - nepotul lui rameau- (poezie)
Free jazz - nepotul lui rameau- (poezie)
Yad Vashem- Muzeul Holocaustului - nepotul lui rameau- (arte_vizuale)
Umbra Ingerului - nepotul lui rameau- (traduceri)
Golgota - nepotul lui rameau- (poezie)
Amintirile unui Sfinx - nepotul lui rameau- (poezie)
Locuinţa de la ţară - nepotul lui rameau- (poezie)
Vasari - nepotul lui rameau- (poezie)
JAIKU - nepotul lui rameau- (experiment)
Nemaipomenitele cugetări ale mătuşii Mercedes - nepotul lui rameau- (poezie)

Cele mai noi comentarii

In orice cercetare... de nepotul lui rameau
la Jules Perahim

Ce surpriza sa... de nepotul lui rameau
la Apariţie editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels

textul e bun... de nepotul lui rameau
la esquisse à deux dans la chambre verte

Felicitari Marina pentru... de nepotul lui rameau
la Journée du Judaïsme Roumain à Paris/Ziua Iudaismului Român la Paris

Aranca - proiectul... de nepotul lui rameau
la Locuinţa de la ţară

comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

comentarii la acest text

Aranca - 2008-02-13 Penita

Penita

cred că aici e pulsul întregului poem şi apreciez curgerea imperceptibilă a spaţiului definit de conturul acestor sentimente cărora nu i te poţi opune, un spaţiu vibrant, adefag, din amintirile unui Sfinx destinat să-şi păstreze imperturbabil enigma:
"cu mine eu nu sunt
de tine sete cât nilul la cataracte
roze aruncate în vânt
cât sa le prinzi înapoi cu buze însângerate
trecerea mea prin tine seara"

interesantă imaginea finală: vegetalul devorându-ne...noi înşişi devorând universul celor de-alături:
"vroiam sa rod mangrovele care îmi înghiţeau cerul gurii
doar al tău era cu toate gusturile lumii în el.."

francisc - 2008-02-14

dacă as fi femeie ( ziceam intr un poem de al meu ca emi trebuia sa fie femeie) si sictirită de atata iubiri si rahaturi din astea, pasionata de psihanaliza si criminologie, as efectua o reductie fenomenologica, in stil PoMo asa: scârbi doo, where are you?
dar pentru ca m ai cucerit cu poemele tale de la inceput, te sarut pe obraz astazi....