| |
|
| |
alergam pe un pămānt vertical
treceam cumva şi de trepte
spre ziduri albe
uneori le spuneam nori
atingeam viitorul cu degetele
şi dispărea
lăsam urme din noi
pe margineea de nord a īnchipuirii
eram desculţi şi oblici
alunecānd pe lapte ca peştii-timp
copii īndepărtaţi de poli
ne visam jocul
īntr-o lume aparent romboidală
a patra dimensiune pe care
cineva ne scrisese
numele īn orb
şi ne trasase o spirală
īn albastru inocent
să putem respira fără aer
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|