| |
|
| |
ca un elastic m-am întins către tine
cu braţele am cuprins pământul ca pe o bilă albastră
tu, învârtind trei degete, rotind gâtul, ţi-ai prins părul frumos
şi ai deschis fereastra sfântului duh
mi-am astupat urechile să nu aud să nu aud
dar toate cuvintele ieşeau pe gura porumbelului sub formă de ou zburător
de sub pleoapa sidefie a oului ieşea, aplecat, liniştit, câte un goliath
din pieptul tău, năpraznic lovind cu piciorul fereastra, perechea sa, david, cu praştia plină ochi de ochii lui goliath
tu surâdeai aievea spre mine cu mâinile încrucişate
cu elasticul rotindu-se lângă genunchi
stăteai picior gol peste picior gol
cotul tău gol înţepa coaja unui ou de arhanghel mut ca o pierdere
într-un punct imobil, translucid
punctul se prefăcu linie, pârâind, încolăcindu-se pe genunchii mei zgâriaţi în geana cea luminoasă
linia fereastră
eu sângeram încă de adevărul tău cu mâinile peste urechi
şi vedeam cum ţipătul scoate o mână afară
totuşi, nu era teamă în ochii mei iubitori
în ochii tăi era şi nu era, lenevoasă, dragostea, era libertatea, rătăcirea, ostoirea
mă puteam împuşca orişicând
era timp, era orişicând timp
ba trăgeam amândoi de capetele lui şi,
de fericire, săream coarda cuvintelor
apoi adăstam cu sângele în obraji lângă rotula ta visătoare
şi aşteptam să-mi cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură
mai era un joc – şi apoi te las, însingur, s-a sfârşit şi mi-e sete de somn-
jocul de-a ura, cu mine şi cu tine de-a dura
ţii minte cum, într-o zi, vai, încâlcindu-ne minţile, gâfâind, am urât oul dinspre care ne-am prefăcut?
cum despleteam noi mâinile în oul prezent, cel foarte strâns
şi apoi mai era coaja cea mare, de nevăzut, de nepetrecut
ps: arhanghelul li-ca li-ca s-a spânzurat de nimica
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Aranca -
2008-02-10  |
iată o scrisoare de adio atât de tristă scrisă dintr-o alt fel de smerenie...fără ipocrizie, fără făţărnicie, ce-şi aduce porumbeii înapoi şi dezleagă albastrul.
ai tu câteodată nişte metafore de îngenunchiere a Poeţilor, pentru care am toată admiraţia:
"tu, învârtind trei degete, rotind gâtul, ţi-ai prins părul frumos
şi ai deschis fereastra sfântului duh"
"eu sângeram încă de adevărul tău cu mâinile peste urechi
şi vedeam cum ţipătul scoate o mână afară"
"apoi adăstam cu sângele în obraji lângă rotula ta visătoare
şi aşteptam să-mi cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură"
In egală măsură, PS-ul tău ("arhanghelul li-ca li-ca s-a spânzurat de nimica") mi-a amintit de alte rânduri, ale altcuiva, ca un ecou nostalgic, din altă viaţă: "gândul tău de mucegai/rupt din vremea când erai/rupt din vremea când eram/îngeri spânzuraţi în lan"...
|
| francisc -
2008-02-10 |
aranca, intr-adevar, sunt un smerit. doar aparent as fi un infante perpetuu, ironic, si plin de umor. in forul meu interior, impart aceleasi suferinte umane. sper sa nu fiu egoist, aratandu-le. oricum sunt, daca le pastrez numai pt mine...
dilematic, prefer aventura.
multumesc pentru penita si aprecieri. poetul dorin cozan te saruta
|
| vladimir -
2008-02-11 |
Doua chestii as dori sa remarc...
* de ce nu incerci sa spui povestea la timpul prezent pentru a castiga in dinamism?
* desi eminamente vizuala, aceasta poezie, ca mai toate textele tale, imi da o frustranta senzatie de neterminat... nu zic musai sa le rotunjesti, pentru ca oul reprezinta un motiv chiar aici in aceasta poema, dar lasa macar impresia ca iti tragi respiratia :)
Remarc un vers de colectie... "aşteptam să-mi cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură"... invidios fiind ca nu eu sunt cel care l-a scris.
|
| francisc -
2008-02-12 |
vladimir, de obicei scriu la timpul prezent. aici, fiind o scrisoare de adio, ma gandeam ca timpul trecut ar fi mai potrivit.
la a doua pb..ce sa spun?...acu levitez...
|
| Aranca -
2008-02-13 |
Mi se pare textul foarte reuşit aşa la trecutul pe care francisc l-a propus, dă o nuanţă de atemporalitate nostalgiilor.
Are francisc un stil din vârful cel mai înalt al inimii...un Kilimanjaro nebănuit ce creşte în el ca o literă roşie, de carne, de lut.
|
| francisc -
2008-02-14 |
fiecare are dreptul la opinie. eu respect libertatea de exprimare si de expresie si sunt fericit cand textele mele sunt comentate. in anii ce vor urma sper sa evoluez si, cu multa indrazneala, sa scot un volum de versuri.
|
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com