pal emilian -- the kill -- poezie

Oriana - 2008-02-08

Emilian, strofa finală este cheia ansamblului şi de aceea cred că ai elemente ce nu converg liber spre ea, revezi strofa a patra. Ai un typo în versul 6. Repetiţia "ca sacul de plastic peste cadavru" ar fi putut fi rafinată un pic şi aparent evitată.

emiemi - 2008-02-08

Luminita, multumesc mult. Pentru mine cheiai e partea de mijloc, cea cu crescatorii de pasari si crescatorii de oameni.
Pentru prima data am incercat sa nu fiu eu in centrul atentiei.
Acolo in ultima strofa repetitia stiu ca nu suna bine, dar am incercat sugerarea unei obsesii, iar strofa a patra e exclusiv simbolistica. E posibil sa ai dreptate, pentru moment nu pot sa-mi dau seama. Poate ar trebui sa termin strofa la undite, o sa ma mai gindesc.

bobadil - 2008-02-08

Marturisesc ca sunt si eu unul dintre cititorii fideli ai poemelor lui Emilian de aici sau de pe agonia, whatever, pentruca Emilian posteaza cu religiozitate si ici si colo. Si iata ca in fine asteptarea imi este rasplatita ! gasesc un poem (sigur ca l-am gasit intai pe agonia, dar acolo nu am comentat pentruca, asa cum bine spune Emilian cel atat de bine informat, am plagiat si injurat acolo si am nivel -20, adica mai rau de atat nu se poate) care nu e previzibil ca o soacra, asa cum sunt ultimile nenumaratele poeme pe care le-am citit sub semnatura sa. Poemul acesta chiar traieste, e drept, el se naste in urma unei dificile cezariene pe lobul frontal inmuiat cu alcool a lui Emilian dar traieste! Si de ce spun asta? Pentruca in acest poem Emilian reuseste sa observe cu mintea limpede o lume care exista in jurul sau, reala, cuvintele iata, au trasaturi clare de caracter, exprimarea e directa, clara, lipsesc aproape cu desavarsire (cu exceptia finalului) patetismul ieftin si metaforizarea excesiva din restul majoritatii textelor . Aici Emilian ia cateva (trei parca) imagini si le expune fermecator de natural, jovial aproape. Poemul e ca o disectie senina pe viu, curge putin sange dar nimeni nu plange, nimeni nu pozeaza in victima noaptea prin gara de nord, nimeni nu da telefoane aiurea. De aceea il apreciez cu o penita de plagiator.
Andu

bobadil - 2008-02-08 Penita

Penita, scuze.

emiemi - 2008-02-08

Bobadil, nu ti-am dat telefon aiurea, nu am facut nimic. Personal, imi vine sa rid. Te-am intrebat in miezul zilei, pt ca eram in Bucuresti, daca vrei sa ne intilnim.
Din pacate, am facut o mare greseala. Ai jignit enorm si continui sa jignesti fara sa ai habar.
Probabil lipsa ta de talent te face sa faci spume la gura si sa te apuci sa spui bancuri. Probabil lipsa ta de talent te face sa cumperi talentul cu niste euro pe care ii oferi la diferite concursuri. Personal, ca autor si ca om nu mai am niciun argument in favoare ta, pentru ca, in momentul in care Virgil a propus revenirea ta, am fost primul care m-am declarat de acord.

Asta este, Bobadile, sa te compromiti mai mult decit atit nu cred ca ai reusit.

Dihania - 2008-02-08 Penita

genial. ma duce cu gîndul la unul din preferatii mei, daniil harms. din chestii banale construiesti imagini foarte originale. umorul negru tot la harms ma duce cu gîndul. iar in spatele cuvintelor, un adevar crud. frumos

Dihania - 2008-02-08

iar repetitia din ultima strofa e unul din plusurile textului, indiferent de ce poveţe primesti

cerul se întinde peste lume ca sacul de plastic peste cadavru
oamenii se întind peste oameni ca sacul de plastic peste cadavru