| |
|
| |
o, azura, cea plină de clopoţei, ascultă-mi suferinţa când gem
nu privi la sfrijirea acestui ciorchine pitrocit în sunătoare amurguri
atinge-mă, azura, şi mă voi umple de linişte, plângând încetişor ca un pârâu de lavă peste mâinile mele
nu mai pot zgâria în amiezile `nalte cu umbra-mi uscată palma deşertului, oţelul secundei
când mă scol, nu mai pot ridica de pe suflet o singură piatră, pe genunchii mei, să o legăn
adu-ţi aminte, o, azura, cum aprig hălăduiam prin livezi pitice, albe, rugoase
cum ţopăiam pe muşchiul cuvintelor, cum îmi băgam nasul după tine în iezerul inimii, zvântat ca un arc al cerului, ca o săgeată plesnind săgeata retinei tale cea înroşindă,
cea unduindă, o, a zu ra
presimt lepădarea cărnii şi fuga ei de la mine
aşa cum ştiu tulburarea, râsetul, focul
ce cu molcome braţe ridică, îndreaptă, despoaie şira spinării mele
către lovirea dulce, sferică, ameţitoare a cuvântului tău neîmpăcat cu trădarea
purtată pe umerii sunetului
o, azura li, azura li, pentru ce nu-mi tresai, preaiubita mea, potrivita mea statuie?
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
bobadil -
2008-02-08  |
Acum eu nu stiu daca acest text este sau nu "pus la stalpul infamiei" aici, in casa noastra Hermeneia, doar pentruca este un text care a fost postat si apreciat din plin pe agonia. Prefer sa cred ca nu, asa ca voi continua prin a vorbi aici despre un text care mie mi se pare ca reuseste sa scape de o "stilistica a inventarului" care se regaseste in multe din poemele lui Dorin. Ma grabesc sa-i cer scuze a-priori si sa-mi declar, de la bun inceput, intentiile modeste. Pentruca nu poti arata altcuiva ceva care s-a nascut ca un ecou personalizat al miscarilor tale prin hiperspatiu. Imaginarul meu nu e si imaginarul altuia... dar hiperspatiul acesta se lasa parcurs incet, in functie de starile sufletesti ale fiecaruia, ceeace inseamna, pana la urma, ca devine si el, fatalmente ireversibil, azura li, azura li... Iar totul depinde pana in cele din urma de energia unei facultati launtrice, de posibilitatea acesteia de a se "activa" in lumea reala din care se alcatuieste.
Am cateva rezerve cu referire la unele pasaje din limbaj, dar deocamdata, o penita de apreciere din partea mea.
|
| francisc -
2008-02-08 |
bobadil, nu vreau decat sa trec peste orice uzura a cuvintelor si sa ti multumesc
|
| aleena -
2008-08-18 |
Stiam eu ca o sa revin, dupa o suta de ani, langa o mana de cuvinte mangaiate de spiritul poetului Dorin Cozan pana cand au ajuns sa capete aceasta forma si mai ales aceasta culoare. Azura Li este la locul ei, pe un modest piedestal pe care vin si eu sa zgarii cu aurul din varful penitei, in semn de apreciere.
|
| aleena -
2008-08-18 |
uitasem aurul :)
|
| francisc -
2008-08-18 |
elia, cu mirare si bucurie multumesc
|
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com