| |
|
| |
Mi-aş răpune glasul spânzurând credulii
Ascunzând regrete într-un colţ de mit
Să-mi îngrop tăcerea, să răsară ulii
Şi să-mi ciugulească gândul de tâmpit.
Aş întoarce ura să alung naivul
Să îl prind în cinici şi să-l ţin captiv
Întrebând în lături căutând motivul
Chiar cu preţul propriu… de a fi naiv
Înfruntând o lume şi apoi instanţa
Acuzând trecutul de ipocrizii
Judecând istorii să închid speranţa
Să o scot din biblii ca pe erezii.
Mi-aş răpune pagini, îndoind privirea
S-o retrag în goluri din deznodământ
Şi din laşitate n-aş privi aiurea
Într-o clipă seacă zâmbetul înfrânt.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com