| |
|
| |
Sonetele iubirii, īn spirit nu pe apă,
Le scriu de la o vreme, din ce īn ce mai des;
Prind rădăcini aiurea şi numai ţie-ţi scapă
Prin ciutura simţirii fluidul īnţeles;
Nu le citi grăbită, īn salturi migăloase
Pe rima-mperecheată şi nu găsi pretext
Perfid, ca plictisită, īn turnul de mătase,
Să eludezi mesajul acestui ultim text.
Atāt cāt tu pe mine m-ai iscodit vreodată,
Prin şubreda lentilă a mediului burghez,
Am să rămān la urmă, ascuns precum o pată
Īn umbra lui: bătrānul, pleşuv, bogat şi-obez
Şi am să rād cānd mierea iubirii-şi lasă stupul
Şi primenit de suflet se īnconvoaie trupul.
2 II 2008
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Aranca -
2008-02-02  |
Un sonet deosebit realizat, cu stil şi condei, mai ales.
"Am să rămān la urmă, ascuns precum o pată
Īn umbra lui: bătrānul, pleşuv, bogat şi-obez
Şi am să rād cānd mierea iubirii-şi lasă stupul
Şi primenit de suflet se īnconvoaie trupul."
Atenţie la diacritice...de corectat "subreda"....
|
| cvasiliu -
2008-02-02 |
Multumesc
Am corectat
Cristi
|
| francisc -
2008-02-02 |
doua versuri mi au atras atentia in mod deosebit ; "Am să rămān la urmă, ascuns precum o pată" si "Şi primenit de suflet se īnconvoaie trupul."
la mai multe iubiri! perfida ori ba, ea e ea.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com