Dorin Cozan -- a căzut o stea -- poezie

hialin - 2008-01-30

Desi se simte o usoara tenta ritmica prin rimele interioare (in ciuda lipsei cezurii) si dorintei pastrarii tonului de balada, textul mi se pare incoerent, un fel de joaca, un experiment haotic. Nu as putea remarca ceva anume, imi pare un text destul de slab.

Ialin

Aranca - 2008-01-30

până şi "organul poetic" funcţionează în această nouă gamă ludică, prin care strecori regionalisme şi jocuri noi, de cameră, sau numai iniţiezi o întrecere cu tine însuţi:
"a căzut o stea
licurici, licurici, eu mă duc la ea!.."
everything must change...

francisc - 2008-02-01

hialin, ti se pare. si perceptia ta nu cred ca tine de limbaj sau de tehnica, ci de incercarea mea de a lua in piept sau la piept unul din miturile noastre dragi. miorita apartine imaginarului nostru, dar vin si eu cu turma mea de idei. cu indrazneala si tineretea mea care vrea, ca de aia e asa- sa nu i ajunga niciodata.
dar, daca simti nevoia sa ti explic pe text, cu pixul in mana, o voi face. promit

aranca, imi place jocul. si ce e minunat daca nu Jocul care ne joaca pe toti? sa stam deoparte?

Sapphire - 2008-02-01

"Licurici, licurici", eu zic să te duci la ea. Nu de alta, dar jocul în care ţi-ai adus personajele mai cu voie, mai fără voie, nu-i aşa simplu cum pare, că doar deh, copiii din ziua de azi ne sunt mai deştepţi decât cei care am fost noi acum nu spunem cât timp, aşa că trebuie să ne ancorăm bine în atemporal şi aspaţial (pe-un picior de plai, pe-o gură de rai) şi să vedem care pe care joacă.
Interesant experiment, nu spun că m-am hotărât încă asupra rezultatului, dar este sigur unul care atrage atenţia. Nu spun să-i dai înainte, că iar îmi aduc aminte de mioriţa căreia gura nu-i tăcea.
Aaa... dacă aici nu sunt ceva trimiteri la Stardust eu promit să mănânc următoarea stea căzătoare, cu condiţia să nu muşte ea prima. Enchanted, Sapphire.

vladimir - 2008-02-01

Chiar mai mult decat putem noi insine concepe, suntem tributari tiparelor, retetelor, modelelor, paradigmei daca e sa utilizam un termen mai cuprinzator... sunt insa momente privilegiate in care ne este dat sa intelegem ceea ce ne inconjoara nu prin imbucatatire, fragmentare, nu printr-o metoda (caci si ea reprezinta tot un tipar, nu?) ci ca intreg, ca si continuum, nemediat... in aceste momente devenim de neinteles?
Am lecturat aici o poezie si cateva comentarii... din fiecare am inteles cate ceva... autorul se joaca cu conceptele, le modeleaza fara a a avea dinainte in minte/suflet o imagine clara a ceea ce va deveni creatia sa... eu cred ca aceasta este o virtute si ar trebui sa deosebim ceea ce reuseste Dorin sa faca de dicteu... fluiditatea unor imagini, neconcordanta acestora cu un unives cunoscut, comod, in care ne simtim protejati dar de care nu ne putem apropia cu mijloacele "clasice", reprezinta, in opinia mea, o adevarata provocare pentru spiritul liber din noi...cat de mult ne putem trada pe noi insine? cat de departe ne merg renuntarile? In ce fel mai rasuna in noi libertatea de a ne descotorosi de ceea ce cu migala si suferinta am adunat ca niste harciogi?... parerea cea buna despre noi insine, puterea de a crea imagini, capacitatea de expresie, de a impresiona etc
Emil tu esti un spirit foarte matematic iar modul in care te-ai apropiat de textul acesta spune mai multe in sprijinul parerii mele... in literatura trebuie sa ai mintea deschisa, sa accepti in fiecare moment ca vei intalni ceva care ti-ar putea zdruncina sistemul de valori si sa nu te temi de aceasta posibilitate... nu e de ajuns sa aplici o reteta in a face comentarii, sa zici doua-trei vorbe despre ritm si forma, apoi sa aduci vorba despre un curent literar iar in final sa concluzionezi asupra "greutatii" textului. Nu as vrea sa percepi cuvintele mele in alt registru decat in cel in care au fost rostite... o spun cu tot spiritul de colegialitate.
Am observat acest fapt si pe unul dintre textele lui Virgil, unul dintre textele lui bune in care a reusit sa depaseasca cateva tipare in care isi aseza de la o vreme cuvintele... poate ca ar trebui sa ne apropiem de toate aceste texte cu mai mult respect, cu un soi de sfiosenie si mai mult decat orice sa acceptam macar pentru o clipa perspectiva celuilalt. Iar asta nu exclude critica, insa nu cea formala, realizata cu aer de superioritate, pentru ca s-ar putea sa nu avem acoperire pentru a face acest lucru. Iar toate acestea sunt valabile si pentru mine.

francisc - 2008-02-01

sapphire, nici nu stiu cum sa incep.... filmul nu l am vazut, dar am citit despre el ( si eu tot un fel de basm am vrut, in care sa mi incerc puterile, fara a sti dinainte sortii), dar mi a intrat sub piele fierbinteala Povestaşului, plus daimonul jucaus care, ferice de mine, piosul - vorba cuiva -, nu doarme nici cand muza mea recesiva ma lasa nici cand e mai complicata situatiunea.
si acu tac, sa nu ma confunzi. da ma gandesc de un timp si la monastire. a argesului, logic

vladimir, numa cel care renunta, stie cum e, saracu de moi (sic!). si eu vroiam sa zic vreo ceva de thomas kuhn, ăsta m a dat pe spate de la prima pagina, da, dupa cum ma stii si tu, is modest si timid din fire. o varianta ar fi aceea ca, aici, poate nici nu conteaza rezultatul, cat drumul si incercarile lui. vreau sa cred ( si eu chiar cred), in ac primavara-vara, ca am reusit sa ma joc cum am vrut eu, intr un spatiu si un timp dat, pe carele le stim cu totii. si nici sa zgarii ceva prea tare.
ai spus si despre spiritul de colegialitate...e bun de perseverat pe ac drum, poate va ajung. si trag un claxon. promit

hialin - 2008-02-01

Pentru Vladimir si imi cer scuze autorului pentru interventie, voi incerca sa ma tin cat mai departe de o conversatie de forum.

Nu sunt spirit foarte matematic, cel putin nu la modul pe care il ganditi.
Textul Profetului este o reusita la nivel imagistic fara indoiala, dar daca voi imi cereti sa mai simt partea cu "fiorul cel mai infiorator", "paragraful" ce-l contine... e foarte greu. Din nefericire siteurile de gen m-au cam invatat sa privesc totul foarte cinic.

Legat de acest text... mi se pare o joaca banala. La ultimul comentariu(nu pe acest text) facut domnului Cozan, observatiile erau strict pe text chiar daca de ordin tehnic raspunsul dansului a fost "hialin nu ma plictisi !". Partea cu mitul Mioritei pentru care m-as ataca eu ca e incalcat... este speculatie. Luand si raspunsul de la acest text in calcul stau si ma intreb ce fel de comentarii ar trebui sa-i fac domnului Cozan. Unele care sa fie legate de mesaj, niste laude poate ? Nu sunt capabil sa fac un comentariu literar si recunosc ca sunt absolut incapabil sa ridic in slavi pe cineva daca nu cred cu adevarat in asta. Un comentariu pe text... se poate pentru ca este o idee obiectiva.

Catre toti autorii hermeneia, persoanele care sunt deranjate de comentariile pe care le fac, rog doar sa-mi comunice si promit ca doar voi citi textele, nu voi lasa comentarii pentru a evita orice tip de ofensa. Intr-un fel sau altul domnul Cozan mi-a comunicat deja.

Multumesc,

Ialin

francisc - 2008-02-02

bine, hialin...imagineaza ti ...cum m am trezit si citind com tau m am intristat. si azi e sambata.

si apoi tu esti cinic, eu sunt hedonist, nu s cum o s o scoatem la capat. recunosc, is un tip incomod la comuri, speculez (vai, cat!), is ironic si balcanic cand sunt calcat in picioare, da eu vad aici un om franc, sincer, luptator, bataios aproape, care, ca sa te pupe, mai intai ti se urca in cap. si, da, ma plictisesc repede. da ce vina am eu aici?
tu ar tb, din contra, sa te bati cu toti, incontinuu. ce importa forumul? nu avem toti unul interior? acolo e iadul si raiul nostru. ce importa ca mi place sau nu parerea ta despre moi? persevereaza, ajuta ma! sau macar da mi din cand in cand cate un bobarnac! iar daca o fi sa ma lauzi vreodata, as fi f incantat sa spun: "uite, hialin, dupa atata amar de vreme, am reusit! multumesc!"
si ma opresc aici, da sa stii ca te am facut tovarasul meu de antrenament. en garde! bacovia a murit! traiasca bacovia!

vladimir - 2008-02-02

Emil mesajul meu catre tine nu era acela de a comenta favorabil textele celor de pe site... nu stiu de unde ti-a venit ideea. Am constatat o anumita superficialitate in tratarea unor texte si mi-am permis sa iti spun parerea mea tocmai pentru ca esti unul dintre autorii de pe site pe care-l apreciez ... imi pare rau sa o spun dar in acest contex singurul care pare suparat esti tu... chiar si cel care comenteaza ar trebui sa se astepte sa fie criticat. Eu astept in continuare de la tine texte bune si comentarii pertinente, tocmai pentru ca stiu ca iti sta in putere sa le realizezi.