| |
|
| |
cald,zgomote familiare,voci îndepărtate...
era într-o dimineaţă banală, într-un pat banal,
într-o zi din anul acesta pe care tu mă opreşti
să-l numesc banal,
-la vară o să mai dormi gol din când în când?
m-ai întrebat pufoasă lângă mine...
eu somnorosul gândeam fără nori răsăritul,
-unii oameni dorm la ora asta, alţii fac dragoste,
alţii mor, alţii se nasc,alţii sunt flămânzi,
alţii petrec... şi noi suntem pentru ei alţii,iubire...
nu ştiam câtă tristeţe poate fi în cuvântul alţii...
am început să-mi spun,
vreau să plec fără a ajunge undeva, îmi place drumul,
cred că moştenesc asta de la bunicul din partea mamei,
uneori inima mea bate într-o linişte din lumea a treia,
You are all I need, mi-ai şoptit în ureche...
culorile se lipeau de mine, deveneam cel care acum
primeşte sms-ul: Ce mult te iubesc eu pe tine...
cea mai mare vină a mea este bordura,
-iubirea mea,vor veni zilele noastre de orice,
lenevie, drumuri, bucurie,
nopţile de discuţii purtate pe un ton serios, academic
şi uitate a doua zi,
până atunci privim ca la un meci de ping pong
necazul şi necăjitul,
amândoi pe trapez.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Dihania -
2008-01-30  |
simplu, trist...
frumos ca ai cui spune iubire. frumos cînd sentimentele iti sunt impartasite. daca nu e asa, atunci iubirea e cel mai de nedorit sentiment. spun pentru ca m-a lovit si pe mine de vreo doua (acum spre a treia oara), la fel de patetic si crud
simplu, trist...
|
| Dihania -
2008-01-30 |
o reintoarcere spre frumusetea lucrurilor simple. stii tu, lucrurile alea mici care cladesc viata
|
| yester -
2008-01-30 |
...nici eu nu aş reuşi să afirm mai sigur ca tine simplu,trist. ai un simţ sintetic dezvoltat. Matei, mă bucură trecerea ta liniştită, paşnică, după cum îţi e scrisul.Mulţumesc pentru apreciere! Şi eu cred că în real sunt esenţele. Pateticularizat au ba. Cine suntem noi să judecăm?(retoric) Important e să ne scriem până la capăt. De câte ori rezonezi la ceva scris de mine mă simt mai tânăr, mai generos... nu pot să uit imaginea aceea a ta cu studenţii se scurg spre examene, acţiune plasată prin Copou, într-un peisaj de Caspar David Friedrich (Abaţie în stejăriş) ... poezia nu merită cosmetizată... şi după cum îmi spunea o persoană dragă, Constanţa Buzea, cu ani în urmă, mai poet ca la tinereţe nu poţi fi niciodată. Scuză-mi divagaţia de... purtător de ani. Mulţam de semn.
cu gânduri bune,
paul
|
| Aranca -
2008-01-30 |
Poezie!
E fain să găseşti la capătul zilei un text precum respiraţia gravă pe două octave a unui lirism de calitate.
Un aparent dialog translatând stările, sentimentele ad-hoc.
Dualitate sau sensibilitate extremă în definirea grafică a funcţiei "iubire"?
Un pasaj cu o rezonanţă specială:
"nu ştiam câtă tristeţe poate fi în cuvântul alţii...
am început să-mi spun,
vreau să plec fără a ajunge undeva, îmi place drumul,
cred că moştenesc asta de la bunicul(...)"
Trapez (isoscel!) doar pentru două locuri...
|
| yester -
2008-01-31 |
...asupriţi de conjuncturi reuşim să iubim, să scriem, să fim charientistici, să fim sinceri până la limita existenţei noastre. textul este unul de factură personală, nu sunt eu acum atât de deep Marina, pentru a dualiza pe tema androginului... Ce îmi revine este dreptul de a-ţi mulţumi pentru apreciere. eşti pertinentă şi în plasarea lecturii într-un moment sensibil... mulţumesc!
|
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com