| |
|
| |
prin ochii adīnci
nopţile trec la fel de albe
pline de nerostiri
şi de ticăitul obsedant
al unicei secunde ce tot bate
īnainte şi-napoi
(iaşi, 28 ianuarie 2008)
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| emiemi -
2008-01-29 |
Ochii adinci. Pot suporta
Noptile trec la fel de albe. Hmm, curajul scade.
Pline de nerostiri. Aici pe mine cititor m-ai inchis.
Al unei secunde. (si in paranteza data)
Imi pare rau, pentru mine e un exemplu de asa nu. Pot intelege un experiment, am citit si celalt text, in opinia mea asa nu.
Prea putin pentru minimalism, prea putin pt mimetism, rece prea rece sa-mi transimta ceva.
Esti un autor care, cind are un moment de gratie, scrie bine. Nu te compromite cu asemenea momente.
|
| Vollmond -
2008-01-29 |
Trebuie sa-i dau dreptate lui emiemi. Sunt texte care "te inchid" insa nu in modul placut al cuvantului. Abstractizarea nu inseamna totodata si pereti de care sa-i izbesti pe ceilalti.
Parerea mea este ca poezia de fata are mai multa valoare pentru tine, si numai pentru tine.
Sunt poezii pe care le scrii pentru tine, si altele pe care...doar le scrii :)
|
| Dihania -
2008-01-29 |
sunt o persoana egoista si da, scriu pentru mine in primul rīnd, dar ma intereseaza foarte mult feedback-ul. asa ca multumesc tuturor celor ce lasa un comentariu, de bine sau nu. pe texte nu prea revin, nu pt ca nu vreau, ci pt ca greu mai pot schimba ceva la ele. nu poti simti ca atunci cīnd le-ai scris
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com