Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie
generala

Poem fecund

de nincu mircea (lucian)
autor hermeneia





Şi ce contează timpul! Timpul nu există!
Este numai un vis făcut să ne cuprindă!
Îl măsoară clepsidre în boluri largi de sticlă
Curgând fir de nisip în vasta lor risipă.
Şi în cadrane mici sau mari pe catedrale
Ucide în pendule secunde siderale.
Ceasornicarii fac ca timpul să existe
Spoind pereţii noştri cu ceasuri moderniste.

Şi ce contează noaptea! Noapte e pretutindeni!
Groparii-o dezvelesc. Adâncul ei se-ntinde.
O umbră ce cuprinde ca ceaţa şi sugrumă
Cerul cu stele vii ce se preface-n humă,
Marea a cărui val se sparge pe nisip
Urmă vie arzând, rid, tăieturi pe chip.
Pentru acest vis etern îngerii sunt de vină
Că noaptea nu contează când nu mai e lumină!

Şi ce contează clipa! Clipa este în pleoape!
Când ochii îi închizi s-a stins izvor de ape.
Cerul a dispărut, câmpul s-a vestejit,
Stelele au căzut, pădurile-au murit,
Munţii s-au risipit, bisericile-au ars,
Îngeri nu se mai roagă, iubiri nu încolţesc,
Ferestre vestejesc, ploi nu mai contenesc.
În pragul mântuirii nimeni nu mai aşteaptă
Căci clipa nu contează când poţi păşi pe apă.






2008-01-27
203


lucian

Cele mai noi texte publicate

Despre Cezara - lucian- (poezie)
Despre ale mele zile - lucian- (poezie)
Tăceri neîmpărtăşite - lucian- (poezie)
Jazz poetic - lucian- (poezie)
La picioarele Tale - lucian- (poezie)
Umărul lobului - lucian- (poezie)
Poem trivial - lucian- (poezie)
Despre mine şi oasele risipite - lucian- (poezie)
După cin’zeci de ani - lucian- (poezie)
Consumaţionism - lucian- (poezie)


Cele mai noi comentarii

de dospit il... de lucian
la Despre Cezara

cum spuneam, apreciez... de lucian
la Despre Cezara

daca tu consideri... de lucian
la Despre Cezara

nici vorba! nu... de lucian
la Despre Cezara

ma frate, pentru... de lucian
la Uuunu, dooooi, tei!

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


hialin - 2008-01-28    
Un text destul de slab. Din cate vad ati urmarit si ceva prozodie, e drept ca nu v-ati facut un scop determinant din asta. Ideea este ca ritmic, acet text pica in mai multe puncte facand citirea dificila.

Ideea este destul de uzitata, cu iz eminescian si un final aproape teologic. Gradat, se pleaca de la negarea fireasca a unei notiuni ambigue si se ajunge la o negare aproape apocaliptica a existentei firesti.

Cred ca este nevoie de mai mult lucru pe text. Parerea mea !

Ialin


lucian - 2008-01-28    
drept ai tintit hialin, caci de fiece data cand ne gandim la ideea de timp, firesc parca, o si asociem cu Eminescu, ceea ce, te asigur nu a fost in nici un fel intentia mea. daca tu crezi ca poemul are final teologic, ei bine, nu te inseli. ultimul vers ne face sa il vedem pe Iisus pasind pe apa, negand astfel firescul la modul "aproape apocaliptic" precum ai spus.
imi pare rau sa iti spun, dar consider comentariul tau superficial.
iti multumesc pentru sfatul din final. aici stiu ca ai dreptate si voi incerca sa ti-l urmez.

hialin - 2008-01-28    
"Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric..." (Scrisoarea I)

"Şi ce contează timpul! Timpul nu există!
Este numai un vis făcut să ne cuprindă!"

"Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,(...)
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric..."

------------------------

"Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,(...)"

"Ceasornicarii fac ca timpul să existe"

--------------------------
"
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!(...)
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,
Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;(...)
"

"Şi ce contează noaptea! Noapte e pretutindeni!
Groparii-o dezvelesc. Adâncul ei se-ntinde.
O umbră ce cuprinde ca ceaţa şi sugrumă
Cerul cu stele vii ce se preface-n humă,
Marea a cărui val se sparge pe nisip"

-----------------------

- finalul apocaliptic
-
"Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş
Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi,
Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ'
Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi;
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,
Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;
Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie,
Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie,
Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace,
Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace..." etc

Intr-adevar domnule Nincu poezia dumneavoastra nu are iz eminescian, imi cer scuze pentru comentariul superficial.

Ialin

lucian - 2008-01-28    
hialin, observ ca urmaresti sa imi demonstrezi cu orice pret ca sunt eminescian. este atat de grav? te asigur, insa, cu toata sinceritatea, inca o data, ca nici pe departe nu am urmarit asa ceva.

hialin - 2008-01-28    
Eu nu v-am acuzat de nimic nici in primul nici in al doilea comentariu. Ideea stereotipica a faptului ca tot ce scriem "s-a mai scris" se aplica si aici. Este aproape imposibil(parerea mea) sa scriem ceva fara sa semene cu ceva ce a mai scris cineva. Si, intamplator, textul dumneavoastra aduce a Eminescu. N-a zis nimeni ca asta ati cautat, dar asta este realitatea. Si eu pot sa-mi iau fiecare text si sa observ influente chiar daca va asigur ca nu asta am urmarit. Grav... ? Nici vorba !

Spor la scris si multa inspiratie !

Ialin

lucian - 2008-01-28    
hialin, tonul tau categoric imi da impresia ca explicatiile mele te/au deranjat. te rog sa ma ierti! nu am urmarit si nici nu am intentionat asa ceva. ai foarte multa dreptate in ceea ce priveste faptul ca daca vrem, in tot ceea ce scriem, gasim "ceva ce a mai scris cineva". nici nu mai stiu ce sa iti spun...