pal emilian -- bună dimineaţa.sunt în gara de nord -- poezie

stereotip
să mergi pe trotuar să nu depăşeşti bordura să te înfurii să mergi pe mijlocul străzii
şoferii să te înjure te simţi inseminat artificial cu speranţa că următorul impact te va dezlega
de toată tristeţea speranţa creşte o simţi bătînd cu picioruşele în stomac
următorul impact
următorul impact
nu se produce

albeşti dintr-o dată te simţi prea bătrîn pentru încă o fecundare

stereotip
aştepţi un semn pînă cînd mintea o ia razna
dar semnul nu vine eşti bun eşti tandru eşti generos te întrebi
de ce aştepţi oamenii de parcă ai fi un şofer care aşteaptă
să se elibereze un loc din parcare

noaptea îţi spui că te-ai săturat
dimineaţa mai faci o încercare să te apropii de oameni acelaşi efect
imaginează-ţi că eşti la olimpiada persoanelor cu dizabilităţi
sari cu prăjina prăjina se rupe în mijlocului saltului

stereotip
e de ajuns ca soarele să bată într-un anume fel
şi tu să te simţi un guinea pig lumina îţi stimulează
părţi nefolosite din cortex vin peste tine senzaţii
oraşe chipuri mirosuri încerci să ridici baricade
prea tîrziu mult prea tîrziu încremenit
în tine se petrec zece vieţi dintr-o dată

aştepţi un semn aştepţi un impact

finding nemo
totul se rupe în tine totul se rupe în tine totul se rupe în tine

stai pe covor şi aculţi voci pe care numai tu le auzi
chipuri pe care numai tu le vezi
fiecare celulă plesneşte
eşti băşica plină de apă ce urmează arsurii

*

bună dimineaţa
sunt în gara de nord
am emoţii.
dacă totul merge bine îmi vei spune că semăn cu sean penn şi că-mi vei da
tot ce e mai bun din tine. ultima dată cînd am luat metroul am încurcat staţiile.
sunt un animal stîngaci.
sunt un păianjen stîngaci care atîrnă de vocea ta

am o singură zi să-ţi arăt trei milioane de gesturi

sunt în gara de nord
şi-mi lipseşte curajul. am venit dintr-un loc
unde toată lumea e la picioarele mele.

dacă totul merge bine o să mă învîrt în jurul tău ca un căluţ pe care îl mînă
copiii din bîlci.
bună dimineaţa sunt în gara de nord. mi-e puţin frig am emoţii. cafeaua îmi arde limba.

am o singură zi
să-ţi arăt sternul măruntaiele şi tot ce mă susţine.

îmi lipseşte curajul aici lucrurile sunt de două ori mai mari în locul de unde vin eu
dacă fac un pas am străbătut jumătate de stradă.
mă lovesc de oameni sunt o minge care-a spart geamul şcolii.
sunt stîngaci şi asta îmi arde limba.

ce să-ţi spun. ce să-ţi spun prima dată.
totul se-nvîrte în capul meu capul meu e o betonieră
în care gîndurile se usucă rapid se întăresc mă fixează într-o
poziţie nefirească.

am o singură zi să-ţi arăt sternul măruntaiele şi trei milioane de ghemuri
care umblă prin mine.

bună dimineaţa sunt în gara de nord. am venit dintr-un loc unde sunt
de două ori mare mare decît orice lucru.