| |
|
| |
crud eram şi grabnic absolvent al şcolii de gramatică, Alesandros
cīnd Domnul cu mīna lui m-a luat din palestră
tu vei uita de tatăl tău şi de mama ta
ei sīnt doar două substantive comune care prin contopire
au dat naştere unui verb
mergi dară acum īn caravela īncărcată cu mirodenii şi cerneluri
dat īţi e să vezi ţărmurile albe
oho ce vremuri au fost Alesandros!
fericirea adăsta cuminte la picioarele mele
un guşter verde cu coada retezată de căderea aerului
- pe atunci īncă nu se ştia de noţiuni
precum dezvoltarea durabilă sau garda de mediu
fă-te şoim īi spuneam fericirii şi ea sălta pe cerul pleoapei mele
o singură clipire şi privirea răsărit peste ţărm īmi era
fă-te miros o rugam cu blīndeţe aport aport fericire!
şi īndată ghimber tămīie şi smirnă se făcea īn urma paşilor mei
sunet să te faci rotundo īnchipuito de tine ziceam cu strunită mīnie
fiu fiu fiu e atīta linişte īn mine īncīt vreau să o aud
īnsă vezi tu Alesandros īn ultima vreme uitasem regulile foneticii
din prea multă singurătate prinsesem drag de caligrafie
ce desfătare rostirea numelor cu vīrful peniţei şi nu cu buzele
de pildă litera O era marea tilda valurile
semnul de exclamare spuma valurilor - ce risipă de respiraţie!
şi pentru că īn marea mea īmi doream peşti
am inventat două puncte şi o curbă īnchisă
mai tīrziu grafia aceasta avea să se numească restul īmpărţirii la noi
uneori o pereche de i o asemuiam cu genunchii mamei mele
īi ştiam după umbra lăsată o streaşină peste lume
īntr-o zi a venit cineva la mine
- nu nu era plăsmuire aievea era-
scrie-mi un īndemn īn palmă a zis
eu sīnt partea de vorbire care se cuvine să stea īnaintea ta
pentru a da sens mişcării
de atunci singura cămaşă pe care am īmbrăcat-o a fost femeia mea
Alesandros
viaţa mea pare acum
o cunună perlată cu amintiri pusă pe creştetul morţii
seara īmi aşez capul pe hīrtie ca pe o pernă
adorm mă visez īmbrăcat şi mă cred
ce tīnăr şi frumos sīnt văzut de sus doamne!
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
emiemi -
2008-01-25  |
Un text care la prima vedere pare pretios, migalos, dar asta e arta caligrafului.
Buna si crediblia substituirea, bun firul scrisorii. Aceeasi atmosfera laic-bisericeasca. Personal, am remarcat strofa a doua, din punctul meu de vedere acolo e mesajul detaliat catre Alesandros.
Ai niste jocuri excelente si excelent plasate in text-ma refer aici la acel aport aport fericire, sau rotundo,inchipuito.
Ai multe imagini care ar merita remarcate, dar si citeva care frineaza putin textul din curgere. Le trec insa cu vederea pe ultimiee, pentru ca atmosfera tandra si finalul sunt foarte bine realizate in opinia mea.
|
| Ecaterina Bargan -
2008-01-25 |
faină ideea cu părinţii substantive din care rezultă un verb. acţiunea adică. caligrafia modelată īn zbuciumul mării, privirea răsărită peste ţărm, axiomele drept corijare a raportului la sine ("restul īmpărţiriii la sine") şi felul īn care te-ai īmbrăcat īn iubire. punct slab īn exprimare este "cu_coada" şi cred că se putea comprima exprimarea. sau poate tot farmecul constă īn descriptiv şi īnşiruire detailată. oricum e bun textul şi finalul memorabil. mi-l īnsemn īn carneţelul cu citate alese.
|
| Aranca -
2008-01-26 |
Ceea ce ai prezentat este un text mult peste medie, reviriment liric plin de metafore originale.
Pare o transcriere accentuată de un alt fel de grafie spirituală, de o forţă expresivă de unde ai ce desprinde.
Consider că ceea ce este efectiv spectacular īn acest poem, este īnsăşi atmosfera descrisă 3D ce are calitatea de a observa şi transmite fără eforturi, de o manieră naturală, desenul minuţios, precis, aerisit. Nu este ilustrat pe undeva?
Imi plac creaţiile tale.
Atenţie la: "un guştere verde"... guşter e la singular, guştere la plural...
|
| aalizeei -
2008-01-27 |
Emiemi, Ecaterina Bargan, Aranca, sīnt onorat să vă regăsesc aici, apreciez eleganţa exprimării voastre.
Referitor la formulări de genul cu_c, ştiu din capul locului că sīnt şi cititori care comentează acest gen de exprimări; nu consider că e un punct slab sau un punct tare şi nici măcar un risc asumat. Cred că e corect să spun trag cu coada ochiului şi nu- trag din coada ochiului sau prin coada ochiului, ajung la situaţii nefireşti. O alternativă posibilă īn text - avīnd coada retezată
dar nu!
Aranca,
Dacă ai dorit să bagi o şopīrlă, ai reuşit! Dicţionarul ne pune īn īncurcătură pe amīndoi.
Pentru că guşter(şopīrlă)- aici noţiunea gīndită de autor īn text - are pluralul guşteri; īnsă tot cuvīntul guşter are pluralul guştere (s.n), aici cu īnţelesul de gītlej, boală la copii.
Pe de altă parte, sīnt termeni şi expresii care, deşi nu şi-au găsit locul īn dicţionarele tradiţionale, se regăsesc nestingherite īn limbajul colocvial.
De pildă: fugi băi guştere de aici! cu sensul - fugi de aici fraiere! sau admirativ: ce guştere mare e şi ăsta!
Īn presă găsim expresii de genul: un guştere de mahala/un guştere politic.
Nu trag o concluzie, īncă mă īntreb,
cu respect!
|
| Aranca -
2008-01-27 |
Nu contest că există expresii colocviale...dar nu au tangenţă aici cu acest text.
Si nu am intenţionat să "bag o şopārlă"...Departe gāndul.
In mod sigur, īn acest text trebuie să fie expresia "un guşter verde".
|
| aalizeei -
2008-01-27 |
Aranca, stii că sīnt receptiv, uite guşterul(sau guşterele??) acolo unde trebuie. Am scos şopīrla, iată: un guşter /doi guşteri.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com