Petre Flueraşu -- 7 -- poezie

***

dealurile au închis în sfârşit ochii
oamenii din străfundurile lor s-au plictisit
să-şi vopsească demonii roşii
cu propriul sânge

ei au învăţat să iubească
din galere furnicile ţâşnesc spre lună
o noapte a fantomelor
fetuşii mutilaţi urlă spre viitor
înmormântări şi îngeri tăcuţi

m-ai auzit vreodată?
ai citit oare ce ţi-am scris?
ai ascultat cântecul din catedrala alba?

e timpul
să luptăm pentru sufletul tău
să luptăm prin sufletul tău
luptăm
murim
vopseşte
nu te mai gândi la dealuri

***

Ay, no hay que llorar
Que la vida es un carnaval
Y es mas bello vivir cantando
Ay, no hay que llorar
Que la vida es un carnaval
Y las penas se van cantando

Celia Cruz – La vida es un Carnaval

universul se prăbuşeşte pe noi mugind

fetele dansează
desenând pentagrame pe nisipul umed
fugi

fugi fără să te uiţi în urmă
valurile se amestecă în umbra ta
sărută pământul
zdrobeşte-ţi buzele de cele mai aspre pietre
zâmbeşte

viaţa e un carnaval

***

dorinţă
pasiune

orizontul se înroşeşte
ultima zi a început
oastea bolboroseşte cadavre

porneşte la drum
să fie aceasta clipa
nu mai amâna săbiile
chiar dacă se vor sparge şi suflete

călăreşte
călăreşte pentru ruine
pentru o lume ajunsă la sfârşit

moarte!

***

When Man has found all the three treasures
stars will fall and the Lion rise
Ariel, break the seventh seal
Abaddon, rise from the great black sea

Therion – Der Mitternachtlowe

deus zâmbeşte
intră în oraşul de foc
aruncă găleţi în stânga şi în dreapta
ochii te vor privi cu înţelegere
avem nevoie de ursuleţi perseverenţi
avem nevoie de eroi

din marea întunecată apar corăbiile nomade
e plaja mea, şopteşte încurcată moartea

priveşte în sus
renunţă la pastelurile triste
pe cerul răsăritului
o stea se pregăteşte

să râdă

***

“Apoi, în secunda în care Tavleen s-a ridicat, toată lumea parcă s-a trezit brusc, le-a devenit tuturor clar că era cât se poate de serioasă, că ducea totul până la capăt, că ţinea în mână cablul care conecta toate siguranţele grenadelor de sub veşmântul pe care îl purta, toţi acei sâni fatali, şi, cu toate că Buta şi Dara s-au repezit spre ea chiar în secunda aceea, femeia a tras totuşi de fir şi toţi pereţii s-au prăbuşit. Nu, nu moarte. Naştere.”

Salman Rushide – Versetele satanice

zboară deasupra oglinzii
demonii îţi şoptesc versete senzuale
ascultă chemarea iubirii

horele se împletesc în noapte
albastru şi alb
sărută pielea până la sânge

lasă-mă să îţi ling inima
haide să scuipăm împreună pe toate pietrele negre
poate aşa vor reuşi să vindecăm
rănile caravanelor

sunt mulţi nebuni
prea puţine perne

mulţi fanatici
prea puţine gloanţe

***

For the heart I’ll never have,
For the child forever gone
The music flows because it longs
For the heart I once had.

Nightwish – For the heart I once had

la revedere frumoaso

billy zboară după tine
a reuşit să reţină mantrele
teme-te
după tine vin blestemele inimilor uitate:

caut-o
sedu-o
îmblânzeşte-o
mănânc-o până la ultimul os...

***

ai nevoie de vieţile tablourilor
îţi trebuie fiecare uncie de singurătate

crede în tine,
vei reuşi până la urmă să opreşti lumea
numără
recită-ţi mantrele
încrucişează-ţi ochii
aşteaptă să vezi luminiţe albastre

eşti pregătită
nu îngheţa din cauza fâlfâitului de aripi
moartea te aşteaptă întotdeauna
pe piatra din stânga ta

nu te întoarce decât atunci când eşti gata
brusc,
fără remuşcări

priveşte în stânga

clipeşte o dată
şi vei vedea cum totul
se transformă în praf