vasile silviu -- Dimineţi declarate -- poezie

suntem obligaţi să avem măcar
a doua parte a visului
locul în care
există intenţii şi
posibilităţi ca acesta să fie
bogat în pretexte
altfel luăm dimineaţa
şi o declarăm nulă

au fost încurcate,
în minte visele
le împărţim doar la doi
florile de gheaţă,
le împărţim doar la doi
şi apoi le dăm
iernii să le poarte la guler.

cablurile de oţel
care îngheţă stropii de apă
vor birui doar amintirile
crucile albe
se vor stinge în noaptea
acestei tembele insomnii
adunate sub gluga dimineţii

alături,
adâcul gol de obsidian
prins în uriase coloane de gheaţă
unde ne-aşteaptă
singura femeie cu tâmplele cărunte
ce fugea râzând înainte
drumul să ni-l arate.

în viaţa mea există
buchete întregi de adevăruri
izvorâte din durere şi hrănite.

halucinate, zorile se ascund
pe după nori, ca pe după nişte
albe cearşafuri
într-o lume a dimineţilor declarate.