| |
|
| |
mi-am legat luna de degetul mic şi o învârt
de jur îmrejur prin univers
în mijloc m-am pus ca o negresă
cântând cu perucă nebună
şi pretutindeni viori
pline de mierea
buzelor tale
este grena şi albastră
plină de raze ca o pastă
lumea noastră
din cer am făcut un ecran
peste care mă preling în imagine
ca lacrima peste obraz
şi tot învârt luna şi cred că e pământul
într-un ritm muzical arhanghelic
aşadar, mă întreb: cât ar dura veşnicia
dacă ar fi să o conduc
până la poartă?
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com