| |
|
| |
o durere albastră īn coșul pieptului
fără nici o fereastră
mīnere balamale răspīndite pe jos
ca niște animale mici negre din fier
privindu-le
vine o zi īn care zici
iată nu ar fi trebuit să intru niciodată aici
sīnt uși pe care nu ar fi trebuit să le deschid
drumuri pe care nu ar fi trebuit să calc
scaune pe care nu ar fi trebuit să mă așez
pleavă pleavă e totul
optativul și durerea urcă pe frunte
o lipești de muchia cuțitului
rece și bine
undeva īn depărtare
pămīntul coboară din cer
īn gură simți un gust albastru de sīnge
ca un fel de posibilă sărbătoare
răzbunare
niciodată la fel
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Dihania -
2008-01-23 |
pămīntul coboară din cer. genial
|
| d3mona -
2008-01-23 |
''īn gură simţi un gust albastru de sīnge
ca un fel de posibilă sărbătoare
răzbunare
niciodată la fel'' - versurile acestea mi-au plăcut mie cel mai mult şi ca o mică paranteza ai sărit de la a treia la a zecea, īnsă e perfect!
|
| Ecaterina Bargan -
2008-01-23 |
cred că s-ar potrivi mai bine "īmprăştiate pe jos" fiindcă "răspīndite" duce cu gīndul la rolul reproducerii. sau poate chiar asta ai şi vrut să se subīnţeleagă, dacă faci referinţe şi la animale īn continuare. interesant racordajul "optativ/durere". răzbunarea conturează o anume stare īnsă nu văd rostul ei. anterior, reproşurile erau īndreptate īnspre sine.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com