Vollmond - 2008-01-20

Iar asta fiind a II-a "viata" a mea...a noastra Aici se regaseste perfect poza campusului studentesc din copou la momentul vorbirii, si nu numai... Si inca ceva: poate universitatea cu examenele sale nu ne "cladesc un viitor", insa, cel putin din punctul meu de vedere, ne cladesc pe noi insine, cei ce stiu sa "aleaga spuma la un bors in fierbere"...

Dihania - 2008-01-20

te-ai exprimat chedveş. asa se vedea copoul azi dimineata de la fereastra mea de la etajul opt. chestia e ca se vede cam des asa. merçi frumos de trecere

Profetul - 2008-01-20

mi-am permis versiunea mea, așa cum am simțit-o acum dimineață, undeva departe: toamnă de ianuarie copou copaci rari cu ramuri rare fără frunze ciori croncăne zburînd în cerc nebune ceață deasă înmoaie pleoapele somnoroase jilavă dimineața învăluie studenți cu blugi stropiți cu papuci stropiți cu dinți stricați cu pielea însiropată în norii grei de pe bulevard se scurg absenți spre examene fără viitor

Dihania - 2008-01-21

virgil, ai scos poezia din schita mea. cam asa ar fi trebuit sa arate. eh, nu sunt la capatul incercarilor. multumesc

hialin - 2008-01-21

Un text care ar putea "suferi" modificari numeroase. Remarc aliteratia(nu stiu cat de voluntara) din versul doi, "in crescendo" non cumulativ(ca la gradele de comparatie... gol, mai gol, foarte gol) care practic "dezbraca" acei copaci si constructiile "cu pielea insiroapata" si "se scurg absenti". Restul... destul de slab, ultimul vers nepotrivit in context. Construiesti o atmosfera de un anume tip, un cadru in care amplasezi toate elementele si dai cu bata-n balta, iertata-mi fie expresia, prin studentii care merg la examen (foarte poetic...). Celelalte aliteratii (in c) sunt "imbracate" intr-un efect sonor slab prin prepozitiile multiple "ce, cu, care, ca", uite in versurile 3-4 cat de numeroase sunt. Ialin

yester - 2008-01-22

...pentru că descrii dintr-o răsuflare domoală o întreagă atmosferă şi un sentiment atât de bine conturat, sentiment de lehamite nostalgică, pentru că o faci în cuvinte simple , fără înflorituri, pentru că această "toamnă de ianuarie" este şi a mea, pentru că exprimi realul ce nu conţine nimic fals la tine, pentru că ăsta eşti tu, Matei, şi pentru că asta e viaţa, uneori, las semnul galben. mie mi-ai transmis ce ai simţit şi nu m-a jenat deloc forma estetică georgibacoviană... da, vremuri... frumos de limpede şi curat de trist... cu gânduri bune, paul

Dihania - 2008-01-23

hialin, o sa scot cu, care, ce... posibil sa sune mai bine paul, merçi fain de penita. ma bucur ca si textu asta ti-a prilejuit nostalgii. merçi si pt frumos de limpede şi curat de trist...

Dihania - 2008-01-23

înfaptuit. am renuntat la cele mai multe din prepozitii si la ultimul vers. mi se pare ca suna mai ok

Ecaterina Bargan - 2008-01-25

o disonanţă în "rari_ramuri_rare", adică sună plescăit "ri_ra-ul". eu ştiiam corect "croncănesc" însă nu pot spune cert că "croncăne" ar fi incorect. am citit şi alte texte de-ale tale şi remarc în ansamblu felul în care manevrezi cu limbajul artistic, cu imaginile, care pt mine una contează mult în poezie. îmi plac la nebunie expresiile în care cuvîntul central se pierde între 2 extremităţi şi lasă cititorului spaţiu să ghicească căreia îi aparţine mai mult deşi pentru unii ar fi un minus la o citire curată "ceaţa densă înmoaie pleoapele se deschid somnoroase". punctul de mijloc ar fi "pleoapele". ideea îmi place însă nu pot să-i dau peniţă pentru că are imperfecţiuni şi stridenţe în opinia mea. te voi citi mai departe.

Dihania - 2008-01-25

ecaterina, merçi fain de trecere si de gînduri. stiu ca asta e problema la mine, ca scriu dintr-o bucata si greu mai revin asupra textului, chiar daca nu toate suna perfect in interiorul sau