alma - 2008-01-19

Altfel e poemul acesta, Altaiyr, parca l-ai scris direct pe computer si nu intai pe coala gandului. Dupa ce il citesti, iti ramane un reziduu de nostalgie dureroasa. Sa stii ca finalul poate fi si ironic. Eu raman la etajul patru. Tu lasa cenaclurile literare din cartierul de nord si vino sa vezi cum una din cele zece penite e langa titlu.

Ecaterina Bargan - 2008-01-19

pentru spontanietatea imaginilor, libertatea confesiv asumată, punctele culminante de relaxare suprapuse realului. pentru autenticitatea ideilor, lejeritatea exprimării şi nervul verbului. pentru că opreşti întreg scenariu de culori în acea "respiraţie adagio". pentru că te prinde bine sinceritatea asta şi te simţi în albia ta scriind cu atîta dezinvoltură. pentru simplul răsfăţ pe care l-am avut citind/recitind aici, meriţi o peniţă de aur şi cititorul din mine. p.s. nu ştiu dacă ai scris voit "desculţă-te" sau e typo.

aalizeei - 2008-01-22

mărturisire: mereu mă ia cu sfîrşeală cînd văd comentarii făcute la textele mele; un copil care nu ştie ce să facă în faţa unei jucării noi! să se uite în tăcere şi cu sfială la ea din toate părţile sau să apese pe butonul de pornire cu trufie. Între mulţumesc şi tăcere există o cale - plecăciuni pentru cititorii mei; pomelnicul meu unde îi trec la vii. Între şovăială şi amintirea ţărmurilor albe, da -„desculţă-te” este voit.

bobadil - 2008-02-05

Vlad, poemul tau este inutil prolix, poate ca asa scrii tu, cum spui si in biografie, "o mixtura" care insa pica greu unui cititor de poezie. Abuzezi de luxul unei imagini pe care insa nu o redai potrivit prin cuvinte. Cred ca solutia ar fi simplificarea impinsa la extrem... poeme scurte, orientarea stricta pe cuvant. Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat, altfel devii pictisitor si previzibil, ca in cazul de fata. Inca ceva: nicidecum nu trebuie sa folosesti o interjectie ("uite") daca nu stii sa uimesti cititorul cu ceeace ai sa-i spui in continuare. In plus, comparatia nu este procedeul tau favorit, pana nu inveti sa-l stapanesti, ar trebui evitat, deocamdata ea (comparatia) in mana ta suna dizmorfic, doar un exemplu "un ciorap care roade din carne ca omida din frunză" - o metafora irosita pur si simplu. Ar mai fi multe de spus, dar poate ca ne mai intalnim pe aici, cine stie? Andu

alma - 2008-02-06

Nu am inteles nimic din comentariul lui Andu si chiar ma intereseaza sa aflu daca e de bine sau de rau, avand in vedere ca am marcat acest text cu o penita. Sau daca nu cumva comentariul se refera la subtil la autor? Cum adica "Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat"? Daca are vreo legatura, fie ea paranoico-subtila, cu faptul ca autorul a lucrat coperta si grafica volumului Virtualia de anul trecut, Andu, esti pus pe permanent offline si nu mai vorbesc cu tine in veci!

bobadil - 2008-02-06

Nu este potrivit Regulamentului sa raspunzi la comentariile din subsolul unui text dar rog iertare in acest caz fiind vorba despre Alma, o persoana pe care o respect. Alina, eu am comentat textul lui Vlad fara legatura cu faptul ca el a facut vreo coperta foarte reusita sau alta, nu contest talentul sau ca grafician. Mi-am expus parerea strict referitoare la abilitatea lui de a manui cuvantul scris in contextul textului pe care l-am citit aici (recomandat). Nu stiu daca e de bine sau de rau... dar mie nu mi-a placut, asta asa e. Textul este inutil prolix (deci prea lung pentru ce are de spus si pentru modul cum o spune) dupa cum am subliniat si mai sus, asta indiferent daca trec pe "permanent off-line" sau nu. Iar comentariile mi le scriu singur... doar textele le mai plagiez de pe la prieteni :-)) Andu.

aalizeei - 2008-02-07

Mulţumim domnului Bobadil pentru sfaturi, iată le urmăm şi ne restrîngem la un catren, o şarjă amicală, fireşte: ieri am văzut în librărie un îndreptar de poezie concis şi elegant, cu stil de Raţă-n Gură Bobadil

batori - 2008-02-27

Am şi eu un prieten virtual puţin cam peltic şi slab... poate de aceea îmi place să folosesc aici la aalizeei expresia " slab de înger"(nu are legătură cu textul). Nu la aalizeei gasim noi, " pe toţi sfinţii, dacă nu-i aşa" toată generaţia de personaje biblice şi cum mai ştie dumnealui să ne ducă puţin de nas şi "huţa, huţa" ce-mi mai place, mă simt şi eu puţin icoană...asta simt acum când scriu. Epifania lui este o epifanie regretabilă căci nu cred că poate găsi răspunsul într-un palimpsest şi-atunci în nebunia lui biblică/apocaliptică" i se, i se" (de la mi se, mi se) c-a prins îngerul în gură. După cum spune aalizeei " de pară"...;şamd ia! priviţi-l cum îmi stă în gură. Evident se-nşeală, e "para-n gura lui nătăfleaţă" şi el o ştie. Se joacă nemaipomenit cu acel deget/gadget (dacă nu eşti atent, la prima citire ţi se pare că autorul ori şi-a format o limbă proprie ori a inversat intenţionat cuvântul amestecându-l într-un stil dadaistic. Cere "doar un deget"? Deci vrea toată mâna. Ce păcat, păianjen fiind, în "răsuflarea lui de trist" să-şi fi ţesut o viaţă doar de dragul de a purta într-o zi "pe o cămaşă sub pieptar în motion blur un panaghiar"... Un poem care-şi merită toate însemnele unui cititor. SilVIA

batori - 2008-02-27

Comentariul acesta împreună cu peniţa de la comentariul anterior sunt valabile. Primul comentariu a fost scris din greşeală, mea culpa, acela urmând să-l fi scris pentrul poemul Epifania după Simion. Îl citesc pe acest autor de multă vreme şi sper să nu fie vreo problemă cu acest gen de greşeală. Mulţumesc editorilor şi autorului acestui text. Am observat la timp verificându-mi notiţele de peste zi. Îmi place să-l citesc pe aalizeei. E felul meu de a-i arăta că nu mă comport precum vecinul lui de la patru. Nu mă deranjeaza aalizeei că-ţi scuturi viaţa peste mine! Conştient este bărbatul din tine precum conştientă de trecerea primăverilor este şi femeia ta, Eli, Eli, Primavera, Primavera şi aşmd– (repetiţie des întâlnită în poemele altaiyrene când îi atribuie femeii un nume) Primavera, primavera (dacă-mi permite autorul) te desculţă tu, femeie a lui dumnezeu, ce stai ca o stană de piatră, te făcui femeie să te-nmulţeşti precum Rahila. Fluturi de hârtie, origami , autorul cu siguranţă făcea acasă, la mama lui din caietul de dictando dar să-i facă din femeie? Ce bine! Reuşeşte să fie copil - matur şi să-şi acopere tristeţea foarte bine sub un gri liquify şi un ceai de busuioc luat drept terapie pentru zilele în care îşi macină trecerea timpului în bucătăria unui bloc din caritierul de nord. Pe masă “ poetul ar imagina aici un plic”, ceaiul îndulcit, fără timbru, o femeie, câtă adăstare! “Aceasta nu e o chemare e doar o incantaţie ieftină pentru a înduioşa cititorii”. Oare? Eli, Eli” scrie tu pe mine - un alt toiag, o altă tarana”. Vrei un inceput de viaţă dragă altaiyr. Totul stă în puterea toiagului tău. Este toiagul pe care te sprijini si cu care scuturi frunze oilor tale, şi-i mai dai şi alte întrebuinţări.” Aruncă-l altaiyr! “El îl aruncă si iată-l un sarpe iute târâtor” Prinde-l! Sa nu-ţi fie frică, căci se va întoarce la înfaţişarea lui dintâi... ÎNFĂŢIŞAREA LUI DINTÂI... Frumos poem, sincer şi studiat cu foarte multă atenţie, amănunte din bucătăria sa, mâncarea, peştele- hrana biblică ai spune,dar nu, este asemănarea cu autorul nostru mai degrabă .Carnea trupului său nu mai contează , solzii în schimb îl pun în valoare. Este un poet în adevăratul sens al cuvântului. Este o beţie de cuvinte, o fântână fermecată. Poate că toţi avem nevoie din când în când de câte un semn şi atunci m-am gândit să las şi eu aici acest semn lângă scrisoarea ta. Sil VIA

aleena - 2008-02-28

Ma adaug si eu, la o suta de ani dupa ce l-am citit cu incantare, cititorilor multumiti de acest poem.:)

aalizeei - 2008-03-09

vin şi eu tot cam după o sută de ani şi spun: batori, aleena vă salut cu respect!