| |
|
| |
Speranţa întinată de capricioasa glumă
E ca o flintă-armată cu un fitil prea scurt,
(Căci dansul înrobirii sub trenă printr-o sumă
De viclenii gingaşe nu-i milă ci e furt),
Iar eu – captiv în gheaţă, în labirint şi-n dramă –
Îţi voi ochi balansul la chinchetul dintâi
Al undelor de zâmbet; mă voi aprinde – flamă
Şi-ţi voi depune plumbul plecării în călcâi.
Va înflori în rană vestindu-mi biruinţa
Cu trâmbiţe, regretul; vei sta să îl asculţi
Şi prea târziu, sfârşită, îmi vei puncta fiinţa
Sub linie, cu roşu, pe lista celor mulţi.
Fereşte! Bumerangul, lovind vânat de soi,
Se-ntoarce cu osânda iubirii înapoi.
19.01.2007
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2008-01-19 |
Un sonet realmente deosebit!
Final reuşit:
"Fereşte! Bumerangul, lovind vânat de soi,
Se-ntoarce cu osânda iubirii înapoi."
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com