| |
|
| |
Ieri a căzut un Înger pe alee.
Stea în balans, o dâră tremurată,
Veşmânt solar, privire ne-ntinată,
Purtând în mâini a cerurilor cheie.
Din sanctuarul profanat plecată
Arcada lui e-n praf, fără idee
Nespus de tristă, stinsă odisee
Curmată crud în frunza-ncătuşată.
Îl înveleşte toamna cu duiumul
De arătări din glodul diafan.
Să fi murit? Pe hornuri iese fumul.
A adormit şi fluierul lui Pan.
Sub mâl o rază îşi croieşte drumul,
Dar n-a ajuns să iasă la liman.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Sancho Panza -
2008-01-16  |
Ireprosabil, cum ne-ai obisnuit.
E din Sonete II, nu-i asa?
o modesta penita pentru o penita cu adevarat de aur.
|
| adim -
2008-01-17 |
E chiar din Sonete 1. Peste unele texte incepe sa se astearna colbul vremurilor.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com