Violeta Savu -- Mai bine te urăsc ?! -- poezie

Îmi spui că mai sunt sărbători anul acesta va fi o înviere
sau o naştere de sânziene. Dar atunci mă vor încurca toate
iţele bacantelor ce vor dansa pentru tine în focuri.

Nu-ţi voi mai ura cu atâta disperare noroc
şi sănătate. Ce frică mi-a fost că ţi-am otrăvit buzele!
Mă resemnasem că până la sfârşitul zilelor voi
învăţa să nu mai fiu întârziat de tristă, printr-un nesfârşit
de iubire. Deodată tu îmi arăţi cum furia mi-a desenat
o spirală întunecată în plete. Îmi porunceşti
să nu-ţi mai scriu versuri sinucigaşe despre cum
mi-ai sfâşiat în bucăţi neegale, copilăria.

Mi se întinde o mlaştină pe inimă şi nu înţeleg misterul prin care
Căutarea ta mă încălzeşte. Mă întâmpini în prag cu privirea senină
Şi-n acelaşi loc văd cum ai să mă alungi pentru totdeauna când
Vor înverzi copacii şi peştele va trage prima oară la nadă.

La următoarea întâlnire îţi voi răspunde la sfaturile tale despre
Viitorul din care ţi-ai exclus existenţa. Sunt încolţită de spaimă.
Aş vrea să nu mai vii niciodată, să-ţi duci povara mai departe
Fără să mă tulbure că ai fi necăjit sau bolnav. Să nu am grijă
că ţi-ai rănit braţul la capătul căruia mai ieri am sărutat
degetele tale artistice, lungi şi mult mângâietoare.

Nu pot să te uit, mai bine te urăsc din toate încheieturile
care mă dor cu sinusoidale vibraţii.