| |
|
| |
Când începe o dimineaţă?
Când se rupe firul negru de aţă
pe care luna încearcă să înşire prea multe
stele
pentru a se mai putea lăuda mării, în zori,
cu cele mai strălucitoare
mărgele
O dimineaţă începe când nimeni nu se aşteaptă
ca un soare - care nici măcar nu are picioare -
să cadă pe treaptă,
fără să-şi frângă însă vreo rază
până
înspre
după
amiază
Aşa începe o dimineaţă:
Cu o floare care se spală pe faţă,
suflecându-şi petalele colorate
până la înverzitele
coate
Şi cu o vrăbiuţă care se minunează
de faptul că lumea niciodată nu-i trează
când ea îşi execută săritura
dintâi
din corcoduş în cais
sau din cireş
în gutui
Important, până la urmă,
este că dimineaţa începe oricum
şi că, din calea frumuseţii ei,
nu se poate fugi
nicidecum
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com